Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru (…) și Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus. (Matei 10:2,4)
Citeam în Matei 10 despre cei doisprezece ucenici și am ajuns la partea bla, bla bla cu enumerarea de nume – „Iată numele celor doisprezece apostoli”, adică bla, bla, bla. Indiciu: sari peste pasaj. Doar că de această dată am citit și partea cu „bla, bla, bla”. Știu. Ar trebui să primesc puncte în plus, nu? În lectura suplimentară mi-a atras atenția un nume, o frază: „și Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.” Da, cu toții am citit aceste cuvinte. E ca atunci când vorbea profesorul personajului de desene animate Charlie Brown: „Wa-wa, wa-wa-wa-wa.” Totuși, astăzi acesta „wa-wa” s-a transformat într-un tunet puternic în sufletul meu. Aceste cuvinte au fost scrise cu șaptesprezece capitole înainte de moartea lui Isus. Dar se pare că pentru aceasta a fost cunoscut Iuda în istorie – trădare, așa că aceasta a fost descrierea care i-a urmat numele în prezentarea ucenicilor.
Dar dacă acolo ar fi fost numele meu? În cartea „zilei de astăzi” care este „scrisă” de cei care mă cunosc, ce ar fi scris după numele meu? Ce frază m-ar descrie? Și acum am un nod în gât. Există o listă lungă de posibilități, bune și rele, de care vă voi scuti. Totuși, nu trebuie să vă mai spun că acest verset biblic m-a făcut foarte conștientă de starea mea și m-a determinat să mă simt responsabilă pentru gândurile și acțiunile mele, sau pentru lipsa mea de acțiune. A fost o palmă care m-a trezit, o palmă destul de bună.
De ce îmi pasă de caracterizarea mea? Probabil că toți avem prieteni care au renunțat la creștinism nu pentru că Isus nu ar fi adevăratul Fiu al lui Dumnezeu sau vrednic și minunat, ci, mai degrabă, din cauza creștinilor. Deoarece comportamentul creștinilor nu se potrivea cu cel al lui Hristos. Una dintre zicalele mele preferate din toate timpurile cu privire la acest subiect spune că acei creștini care nu Îl reflectă în stilul lor de viață pe Isus pe care pretind că Îl urmează sunt cea mai mare „cauză” a ateismului din lumea noastră. Trei noduri în gât.
Știm că slujim unui Dumnezeu al harului, al milei, al dragostei și al oricărui lucru bun. Totuși, din când în când este nevoie să luăm seama la acele versete care parcă ne dau o palmă peste față, care ne conștientizează de gravitatea veșnică a acțiunilor și a lipsei noastre de acțiune – nu doar pentru noi, ci și pentru ceilalți care scriu în „cartea prezentului”.
Astăzi, ia-ți timp și meditează! Ce caracterizare va fi scrisă după numele tău?
Mary K. Haslam
