Articolul precedentSă vedem părţile bune!
    Articolul următorȘapte vertebre cervicale

    Ai grijă cum vorbești

    Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele! (Psalmii 141:3)

    Fiecare dintre noi trebuie să răspundem unui standard mai înalt. Acest gând mi-a venit în minte foarte clar la o întâlnire recentă cu grupul meu de scriitori. Am intrat pe ușă. „Hei! Salutare, Pat!” mi-a spus un membru al grupului.

    O altă persoană i-a sfătuit pe ceilalți, în șoaptă: „Aveți grijă cum vorbiți. Pat este aici.”

    Sper că limbajul nonverbal nu mi-a trădat reacția interioară. Niciodată nu am condamnat în mod direct limbajul celorlalți. Sper că expresia mea facială nu a fost una de condamnare.

    Este adevărat că, atunci când mi s-a cerut să critic munca celorlalți, uneori am spus că nu este nevoie să ne folosim de vulgaritate pentru a ne exprima. Probabil că acea experiență din trecut era cea care vorbea negativ acum. Pe de altă parte, sper că purtarea mea îi încurajează pe alții să țintească mai sus. Eu cred că fiecare dintre noi avem responsabilitatea de a da tonul în exprimarea publică.

    De multe ori după aceea am meditat la cele două comentarii.

    Fiind creștină, consider că orice cuvânt pe care îl rostesc vorbește foarte tare despre idealurile și despre intențiile mele. Nu doar o dată a trebuit să încetez a mă mai asocia cu cei care insistă să zăbovească asupra părții negative a vieții. Întotdeauna trebuie să măsor nu doar efectul pe care îl am eu asupra celorlalți, cu și efectul pe care ei îl au asupra mea.

    Am responsabilitatea de a trăi în așa fel încât Domnul, dacă ar sta în fața mea, să poată spune: „Bine, rob bun și credincios”, în loc de: „Depărtează-te de la Mine.” M-am rugat pentru acea situație de multe ori. De fiecare dată încerc să fiu mai înțeleaptă. Vreau ca purtarea mea în fața celorlalți să încurajeze și să nu fie o atitudine condamnatoare, plină de mândrie, care să transmită mesajul: „Sunt mai bună decât tine.”

    Când plecăm din prezența celorlalți, ei ar trebui să fie triști pentru că plecăm, nu să simtă o ușurare că tocmai a plecat criticul grupei. Înțeleptul împărat Solomon spunea că „cine își păzește gura și limba, își scutește sufletul de multe necazuri” (Proverbele 21:23).

    Dacă vreun gând sau vreun cuvânt de-ale mele îi face pe alții să se împiedice, atunci trebuie să îmi reconsider modul de gândire. De la acea întâmplare, mi-am luat angajamentul de a-mi păzi mai mult gura și gândurile.

    Patricia Cove

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Blocată în noroi

    Când viața ta începe să pară că nu este mai mult decât niște dealuri prăfuite, meditează la râurile proaspete care curg între ele. Apoi gândește-te mai profund la apa vie pe care o găsim în adevărul, mângâierea și făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu.

    Alegând viața din belșug

    Sper să învățăm să căutăm fața Lui și să ne încredem în cuvântul Său. El ne oferă viață din belșug – doar dacă Îi cerem. El ne iubește cu o iubire veșnică. Mă rog în fiecare zi să alegem viața trăită cu Dumnezeu.

    Planificatorul

    El are un plan pentru tine și El înfăptuiește totul conform cu voia Sa. Te poți încrede în Dumnezeu care „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”.

    Publicate astăzi

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Centru al tuturor bunătăților

    Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. GÂNDESC MAI DEPARTE De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

    Az üdvösség sisakja

    „Az üdvösség sisakját is fölvegyétek" Ef 6:17Isten arra szólít fel, hogy foglalkozzunk nagyszerű és tiszta...

    Supărat pe instructor

    ”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4Fusese o seară ploioasă în...