El Se va îndura de tine… Învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi. Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!” (Isaia 30:19-21)
Ajunsesem acolo cu doar treizeci de minute în urmă și deja observam diferența dintre educația creștină și cea din sistemul public. Directoarea m-a rugat să înlocuiesc câteva zile o profesoară care era bolnavă. Mi-a cerut acest lucru cu o oarecare reținere, deoarece știa că eram pensionată. Am fost de acord.
După mulți ani trăiți în biserică, mi-am amintit că primul meu pastor a încercat să mă convingă să îmi fac o programare la un interviu, pentru a lucra în cadrul școlii bisericii. Dar auzisem prea multe! Auzisem că profesorii nu erau plătiți dacă subvenția ajungea mai târziu și că profesorii cu grade erau plătiți prost. Auzisem că era posibil să ți se ceară să predai la mai multe clase și că vara trebuia să îți ocupi timpul cu obținerea de diplome suplimentare și cu frecventarea unor cursuri de instruire, nu să te odihnești după un an școlar obositor.
Dimineața în care am înlocuit-o pe profesoară a decurs foarte bine și experiența aceea nu o voi uita niciodată.
În timp ce mă uitam peste planul de lecții, am auzit un glas blând care cânta. Mi-a atras atenția.
„Atâta har! Ce minunat!
Azi pot să fiu salvat!
Am fost pierdut, nenorocit,
Dar Domnul m-a iubit!” (John Newton, 1779)
Am deschis gura, dar cuvintele nu voiau să iasă. „Salvat prin harul….”, a continuat ea, spre marea mea bucurie. Stăteam nemișcată și Îl lăudam pe Dumnezeu pentru că mă ajutase să vin la școală, în această primă zi, ca profesor suplinitor. Duhul Său mă binecuvânta prin acel imn cântat de o elevă de clasa a doua, care nici nu avea idee de impactul avut asupra mea. Ea pur și simplu citea dintr-o carte și cânta!
Gândurile au început să-mi alerge prin minte: Cum ar fi fost dacă aș fi acceptat acel post de profesoară în urmă cu mulți ani? Cât de mult aș fi avansat în experiența mea de creștină?
Margaret B. Lawrence
