Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni? (Psalmii 118:6)
Trecuseră nouă ani de când începusem să lucrez la universitate. Totul părea să meargă bine, sub îndrumarea șefului de departament care ne fusese repartizat de curând. Apoi, într-o zi, eu și colegul meu de lucru am fost chemați la o întâlnire individuală în biroul acestuia. Am fost înștiințați în scris că în următoarele două luni posturile noastre aveau să fie scoase din schemă! Deși perspectiva părea nefastă, gândurile mi s-au îndreptat spre versetul biblic care spune: „Căci știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea” (2 Timotei 1:12). Mai târziu i-am dat vestea și fiului meu. Nu am disperat, ci aveam încredere că exista un scop divin în această „concediere”. Am cerut împlinirea cuvintelor psalmistului din Psalmii 118:6, verset care a deveni inspirația mea zilnică.
Au trecut cele două luni. Acum era ultima mea zi de lucru și încă nu aveam nicio altă ofertă de muncă. Prietenii de la birou au avut doar cuvinte de încurajare și credința în Dumnezeu mi-a fost întărită de următoarea afirmație: „În cele mai negre zile, când perspectivele par îngrozitoare, aveți credință în Dumnezeu.” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 482.)
În următoarele trei luni, am primit din partea universității o plată lunară echivalentă cu salariul meu obișnuit. Cam în perioada în care fondurile noastre începeau să se termine, într-o dimineață a sunat telefonul. Persoana care a sunat, de la un alt departament al universității, m-a informat că îmi revizuise CV-ul și rămăsese impresionată. M-a întrebat dacă eram disponibilă și dacă doream să particip la un interviu.
Lăudându-L pe Dumnezeu în tăcere, am răspuns afirmativ la ambele întrebări. Am stabilit o întâlnire. A doua zi, aveam deja o ofertă de lucru, iar în următoarele trei zile am și început să lucrez! Într-adevăr, „Tatăl nostru ceresc are o mie de căi prin care ne poate purta de grijă, căi despre care nu știm nimic.” (Ibidem, p. 481.)
Meditând la această experiență, pot spune că în perioada în care nu am avut un loc de muncă, aproximativ patru luni, Dumnezeu nu doar că mi-a împlinit nevoile de zi cu zi, ci, la momentul potrivit, a deschis o ușă pentru un alt loc de muncă mai bun și mai bine plătit. De asemenea, El m-a „promovat” la un alt loc de muncă, instructor online la o altă universitate! Când ne confruntăm cu situații nesigure, să ne amintim că Dumnezeu deja este la lucru și că El va purta de grijă. Încrede-te în El și așteaptă momentul ales de El. „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat și m-a scos la larg” (Psalmii 118:5).
Claudine Houston
