Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O! de aș putea să fug acolo… este așa de mică… Și să scap cu viață! (Geneza 19:20)
Textul din Geneza 19:20 mi-a atras atenția în timpul devoționalului de dimineață. Mintea mea a început să zăbovească asupra ramificațiilor expresiei „este așa de mică!”
Ceea ce pare mic în ochii noștri poate avea un impact uriaș. Rezultatele pot fi în ambele direcții.
Dintr-o perspectivă negativă, acele mici neglijări – în ce privește timpul pe care îl petrecem cu Dumnezeu, slujirea celorlalți, vorbele lipsite de amabilitate, reținerea zecimii („doar pentru această urgență, Doamne; promit!”) și lista ar putea continua – pot fi începutul căderii.
În primul rând, noi nu ne cunoaștem inima sau modul în care deciziile mici pot conduce la o durere mai mare decât ne-am fi imaginat. Schimbările se pot petrece puțin câte puțin, aproape imperceptibil, până când, în cele din urmă, privim înapoi cu uimire și surprindere: „Cum s-a putut întâmpla așa ceva?” Apoi putem cere iertare și, prin harul și puterea lui Dumnezeu, putem începe călătoria înapoi spre „ce ar fi trebuit să fie”.
Pe de altă parte, uneori putem face o faptă bună, de exemplu să sunăm pe cineva, să trimitem o felicitare cu un gând frumos sau să ne așezăm lângă persoana care stă singuratică la biserică. Deși nouă ni se pare un gest infim, nu ne dăm seama ce binecuvântare uriașă se va dovedi a fi fapta noastră aparent neînsemnată pentru cel care a primit-o!
Tatăl meu, Lyle Hamel, care la momentul în care scriu aceste cuvinte are nouăzeci și cinci de ani, este foarte activ pentru vârsta lui. Dar prietenii lui apropiați se împuținează în fiecare an. Și puterile lui au scăzut, așa că se întreabă dacă mai valorează ceva, la vârsta lui înaintată. Dar lui îi place să îi sune pe oameni la telefon. În ochii lui, consideră că acest lucru nu înseamnă nimic, dar cei cu care vorbește apreciază foarte mult faptul că se gândește la ei și timpul pe care îl petrece cu ei. Decizia îți aparține.
Vom lua hotărâri înțelepte, oricât de mici ar fi, astfel încât lucrurile pe care le considerăm neimportante să aducă o binecuvântare celorlalți și nouă? Dacă alegem astfel, atunci vom avea mai puține regrete și finalul va fi unul fericit.
Valerie Hamel Morikone
