Articolul precedentPsihoneuroendocrinoimunologie
    Articolul următorAl șaptelea simț?

    Dragostea: legătura care unește

    Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă. (Matei 12:50)

    Prietena mea, o doamnă mai în vârstă, vine să mă vadă o dată pe săptămână pentru o ședință de consiliere. În una dintre aceste vizite, mi-a spus că devoționalul „Living His Love” din 1 mai din Women’s Daily Word i-a trezit un simțământ de singurătate și de dor. „De ce”, întreba ea, „de ce nu mă iubește și pe mine cineva?”

    Agonia ei era aproape palpabilă. Vocea îi tremura de emoție în timp ce vorbea despre copiii ei și se întreba de ce nu o puteau iubi și nu îi purtau de grijă.

    În timp ce o ascultam, mi-au venit în minte câteva imagini și inima mi s-a întristat. M-am gândit la micul nostru grup de rugăciune; suntem un grup foarte unit și facem orice pentru a ne ajuta unii pe alții. M-am gândit cât de adesea nu vedem mâna lui Dumnezeu la lucru în viața noastră de zi cu zi pentru că ochii noștri spirituali nu văd. Ne ținem strâns de anumite idei despre cum ar trebui să fie lucrurile.

    Copiii noștri ar trebui să crească și să aibă „succes” și noi avem o idee clară despre ce înseamnă „succesul”. Copiii noștri sau soțul ar trebui să se poarte într-un anume fel cu noi și, dacă nu o fac, asta înseamnă că nu ne iubesc. Așa că ne concentrăm pe ceea ce credem că am pierdut. În dorul ei după presupusa pierdere a dragostei copiilor ei, prietena mea nu reușea să vadă că noi îi eram ca o familie.

    Dumnezeu ne scoate în cale zilnic oameni care să slujească nevoilor noastre. Iată-mă în fața ei, pregătită să îi slujesc prietenei mele și întotdeauna gata și dornică să fac mai mult. Cunosc și alți frați și surori din trupul lui Hristos care îi slujesc prietenei mele cu credincioșie și voioșie. Totuși, ea plânge în singurătatea ei. Cât de trist că ea este oarbă față de marele dar al dragostei lui Dumnezeu pentru că se agață de o idee fixă, crede că știe cine ar trebui să aibă grijă de ea!

    În Ioan 19:26,27 găsim o imagine interesantă. Aici, Isus era pe punctul de a-Și da ultima suflare. El a văzut-o pe mama Lui stând acolo singură lângă „ucenicul pe care-l iubea”. Îmi imaginez că plângea nemângâiată. Isus a spus: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi, i-a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Această imagine frumoasă îmi încălzește inima. Maria avea mulți copii, dar Isus a vrut să Se asigure că avea să aibă parte de cea mai bună îngrijire, așa că a lăsat-o în grija persoanei despre care simțea că îi va purta de grijă la fel cum ar fi făcut-o El. Isus, spre deosebire de prietena mea, știa că o inimă plină de iubire oferă mai multă grijă decât o simplă legătură de familie.

    Anonim

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Blocată în noroi

    Când viața ta începe să pară că nu este mai mult decât niște dealuri prăfuite, meditează la râurile proaspete care curg între ele. Apoi gândește-te mai profund la apa vie pe care o găsim în adevărul, mângâierea și făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu.

    Alegând viața din belșug

    Sper să învățăm să căutăm fața Lui și să ne încredem în cuvântul Său. El ne oferă viață din belșug – doar dacă Îi cerem. El ne iubește cu o iubire veșnică. Mă rog în fiecare zi să alegem viața trăită cu Dumnezeu.

    Planificatorul

    El are un plan pentru tine și El înfăptuiește totul conform cu voia Sa. Te poți încrede în Dumnezeu care „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”.

    Publicate astăzi

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Centru al tuturor bunătăților

    Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. GÂNDESC MAI DEPARTE De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

    Az üdvösség sisakja

    „Az üdvösség sisakját is fölvegyétek" Ef 6:17Isten arra szólít fel, hogy foglalkozzunk nagyszerű és tiszta...

    Supărat pe instructor

    ”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4Fusese o seară ploioasă în...