Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră. (1 Ioan 5:4)
Biblia spune că sunt biruitoare, dar recent am trecut printr-o perioadă în viața mea în care m-am simțit ca un eșec total. Eram casnică, mamă cu doi băieți mici. În fiecare zi mă luptam cu mine pentru a-mi păstra calmul. Țipam foarte mult. Făceam crize de isterie. Mă simțeam cu totul incapabilă să gestionez viața cu cei mici; de fapt, aproape gândeam că nu ar fi trebuit să am copii niciodată.
Am văzut alți părinți pentru care disciplina, stabilirea limitelor și educarea copiilor, în general, pare ceva natural; au o parte blândă care calmează rapid spiritele și redirecționează situațiile dificile. Eu învăț foarte încet această abordare, dar în momentele de foc trebuie să stau mult să mă gândesc astfel încât să am tonul potrivit și respir adânc pentru a nu exploda. A sta acasă toată ziua, în fiecare zi, cu copiii mei de grădiniță mă epuizează ca nimic altceva.
Ca ființe unice create de Dumnezeu, fiecare avem luptele noastre și diferite puncte forte. Fiind creștini, avem făgăduința că vom „birui” lumea; știm că marea istorie se încheie la fel pentru toți. Dar, zi de zi, în diverse situații, biruința poate părea diferită în fiecare caz în parte. Pentru mine, în privința educării copiilor, biruința nu a însemnat că a sta acasă cu copiii mei a devenit o fericire. Cred că doar cu ajutorul lui Hristos am reușit să supraviețuiesc în primii patru ani fără să fug în lumea largă. Cu ajutorul lui Dumnezeu sunt o biruitoare, și asta a însemnat să accept tot ajutorul pe care l-am primit la curățenie și la îngrijirea copiilor și multe rugăciuni scurte, disperate. Apropo, rugăciunea este cheia și prin rugăciune vreau să spun că cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Pentru mine, ca părinte, biruința a însemnat să recunosc faptul că personalitatea mea nu este întocmai potrivită cu statul acasă tot timpul cu copiii – și să nu mă învinovățesc pentru asta. Biruința a însemnat să mă bazez pe punctele mele forte și să las ca acestea să compenseze slăbiciunile. Acum, eu sunt cea care lucrează cu normă întreagă și soțul meu este cel care stă mai mult acasă cu copiii. Mi-am mai tras suflul și am acumulat mai multe răspunsuri mature la emoțiile copiilor mei. Cu ajutorul lui Dumnezeu – prin tăria interioară și cu ajutor din afară – rămân calmă; reușesc să biruiesc.
Lindsey Gendke
