Articolul precedentRămânerea în Isus
    Articolul următorOpturi la poligon

    Biruința

    Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră. (1 Ioan 5:4)

    Biblia spune că sunt biruitoare, dar recent am trecut printr-o perioadă în viața mea în care m-am simțit ca un eșec total. Eram casnică, mamă cu doi băieți mici. În fiecare zi mă luptam cu mine pentru a-mi păstra calmul. Țipam foarte mult. Făceam crize de isterie. Mă simțeam cu totul incapabilă să gestionez viața cu cei mici; de fapt, aproape gândeam că nu ar fi trebuit să am copii niciodată.

    Am văzut alți părinți pentru care disciplina, stabilirea limitelor și educarea copiilor, în general, pare ceva natural; au o parte blândă care calmează rapid spiritele și redirecționează situațiile dificile. Eu învăț foarte încet această abordare, dar în momentele de foc trebuie să stau mult să mă gândesc astfel încât să am tonul potrivit și respir adânc pentru a nu exploda. A sta acasă toată ziua, în fiecare zi, cu copiii mei de grădiniță mă epuizează ca nimic altceva.

    Ca ființe unice create de Dumnezeu, fiecare avem luptele noastre și diferite puncte forte. Fiind creștini, avem făgăduința că vom „birui” lumea; știm că marea istorie se încheie la fel pentru toți. Dar, zi de zi, în diverse situații, biruința poate părea diferită în fiecare caz în parte. Pentru mine, în privința educării copiilor, biruința nu a însemnat că a sta acasă cu copiii mei a devenit o fericire. Cred că doar cu ajutorul lui Hristos am reușit să supraviețuiesc în primii patru ani fără să fug în lumea largă. Cu ajutorul lui Dumnezeu sunt o biruitoare, și asta a însemnat să accept tot ajutorul pe care l-am primit la curățenie și la îngrijirea copiilor și multe rugăciuni scurte, disperate. Apropo, rugăciunea este cheia și prin rugăciune vreau să spun că cerem ajutorul lui Dumnezeu.

    Pentru mine, ca părinte, biruința a însemnat să recunosc faptul că personalitatea mea nu este întocmai potrivită cu statul acasă tot timpul cu copiii – și să nu mă învinovățesc pentru asta. Biruința a însemnat să mă bazez pe punctele mele forte și să las ca acestea să compenseze slăbiciunile. Acum, eu sunt cea care lucrează cu normă întreagă și soțul meu este cel care stă mai mult acasă cu copiii. Mi-am mai tras suflul și am acumulat mai multe răspunsuri mature la emoțiile copiilor mei. Cu ajutorul lui Dumnezeu – prin tăria interioară și cu ajutor din afară – rămân calmă; reușesc să biruiesc.

    Lindsey Gendke

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Blocată în noroi

    Când viața ta începe să pară că nu este mai mult decât niște dealuri prăfuite, meditează la râurile proaspete care curg între ele. Apoi gândește-te mai profund la apa vie pe care o găsim în adevărul, mângâierea și făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu.

    Alegând viața din belșug

    Sper să învățăm să căutăm fața Lui și să ne încredem în cuvântul Său. El ne oferă viață din belșug – doar dacă Îi cerem. El ne iubește cu o iubire veșnică. Mă rog în fiecare zi să alegem viața trăită cu Dumnezeu.

    Planificatorul

    El are un plan pentru tine și El înfăptuiește totul conform cu voia Sa. Te poți încrede în Dumnezeu care „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”.

    Publicate astăzi

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Centru al tuturor bunătăților

    Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. GÂNDESC MAI DEPARTE De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

    Az üdvösség sisakja

    „Az üdvösség sisakját is fölvegyétek" Ef 6:17Isten arra szólít fel, hogy foglalkozzunk nagyszerű és tiszta...

    Supărat pe instructor

    ”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4Fusese o seară ploioasă în...