Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste… Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. (1 Ioan 4:8,16)
În această dimineață, când am citit versetul „Dumnezeu este dragoste”, m-am gândit la această propoziție invers: „Dragostea este Dumnezeu.” Când Îl descoperim pe Dumnezeu în spatele ideii de dragoste, ce imagine a Lui vedem? Recitește împreună cu mine bine cunoscutul capitol al dragostei, 1 Corinteni 13, și înlocuiește cuvântul dragoste cu Dumnezeu:
Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea [pe Dumnezeu], sunt o aramă sunătoare… chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea [pe Dumnezeu], nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor… și n-aș avea [pe Dumnezeu], nu-mi folosește la nimic.
[Dumnezeu] este îndelung răbdător, este plin de bunătate; [Dumnezeu] nu pizmuiește; [Dumnezeu] nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul Său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
[Dumnezeu] nu va pieri niciodată…
Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și [Dumnezeu], dar cea mai mare dintre ele este [Dumnezeu]. (versetele 1-8,13).
Dacă formulăm acest pasaj astfel, cu siguranță ne reamintim că nu suntem nimic fără Dumnezeu. Fără El, nu avem dragoste, nu avem lumină și nu avem viață. Suntem chemați să umblăm la fel ca Isus, dar în natura noastră umană acest lucru nu este posibil. Pasajul nostru, 1 Ioan 4:16-18, face apel la noi să „credem în dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi”, în timp ce El trăiește în noi – pentru a ne desăvârși, astfel încât să fim ca El – „pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății”, deoarece „cum este El așa suntem și noi în lumea aceasta. În dragoste nu este frică” (trad. NIV).
Isus nu era înfricoșat înainte de judecată și de răstignire, deși urma să fie judecat și pedepsit în locul nostru. În schimb, inima Lui era plină de dragoste pentru ucenicii Săi și mintea Lui era îndreptată spre generațiile care aveau să creadă în El prin solia apostolilor (Ioan 17:20). În rugăciunea Sa de „rămas-bun”, Isus ne-a promis că dragostea Tatălui va fi în noi și că El Însuși va trăi în noi (versetul 26). Isus dorește să ne iubească și să trăiască în noi pentru a ne pregăti să ne încredem în El în ziua judecății. Fii fără teamă! Dragostea lui Dumnezeu ne dă putere să devenim iubitori ca Isus.
Myrna L. Hanna
