Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit. (Psalmii 34:18)
Cele două păpuși ale mele, singurele pe care le aveam, stăteau căzute într-un colț, cu capetele rupte. Nu îmi venea să cred. Cum se întâmplase? Aveam șapte ani. Nu mă înduram să le arunc. În cele din urmă le-am așezat într-o cutie și le-am pus pe un raft din dulap, ca loc de odihnă pentru ele. Prea șocată să mai pot plânge, nici măcar nu puteam vorbi despre acest lucru. Nu am povestit nimănui despre păpușile mele mutilate.
Am început să mă joc cu păpuși de hârtie, dar și ele s-au stricat. Când aveam unsprezece ani, mătușa mea mi-a dat o păpușă frumoasă, de cincizeci de centimetru. O colegă de școală a mamei mi-a cusut pijamale, haine de joacă și rochițe pentru păpușă. Am păstrat-o pe Susie mult timp după ce i s-a rupt un picior – chiar am luat-o la facultate cu mine. Totuși, după câțiva ani am simțit că era ridicol să păstrez o păpușă stricată. Din nefericire, am aruncat-o la coșul de gunoi. Încă regret acest lucru, dar tristețea mea nu mai poate repara fapta făcută. Viața a mers mai departe, dar tristețea nu a dispărut; pierderile s-au intensificat și s-au înmulțit. În cele din urmă, acestea mi-au afectat capacitatea de a lua decizii bune. După mai multe decizii neînțelepte, perspectiva mea asupra vieții s-a întunecat ca noaptea. Mă vedeam împiedicându-mă, neajutorată și lipsită de speranță, asemenea unei păpuși stricate.
Încercând să scap de angoasă, am pornit pe drumul spre Oriunde altundeva. La final, mulțumită intervențiilor divine și influenței creștinilor plini de compasiune, am încetat să mai alerg. Lumina a început să răsară de după judecata mea înnegurată. Obosită, cu inima frântă, mi-am îndreptat pașii înapoi spre Dumnezeu. El s-a apropiat de mine și Și-a întins brațele. Prăbușindu-mă în harul Său, m-am pocăit în umilință. El m-a iertat și a readus bucuria în sufletul meu. Dumnezeu este bun. El știe cum să repare „păpușile stricate”. Cât de minunat!
Într-un Sabat, la o sinagogă din Nazaret, Isus a citit pasajul din Biblie care profetiza misiunea Sa de har (vezi Isaia 61). Acel pasaj descrie exact modul în care El S-a purtat cu mine. Înregistrate și în Luca, aceste cuvinte aduc mângâiere și speranță pentru toți cei care au nevoie de harul Mântuitorului: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor, căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18,19).
Jeanne B. Woolsey
