Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați și pentru străini totodată. (3 Ioan 5)
Fără îndoială că cea mai prețioasă avuție a mea pe acest pământ este miniharpa. Ori de câte ori cânt la ea, mă simt înălțată. În copilărie nu am luat lecții de muzică, dar de fiecare dată când fratele meu ne vizita, mă lăsa să cânt la miniharpa lui. Fratele meu și-a cumpărat una nouă și pe cea veche mi-a vându-o mie. Am fost de-a dreptul încântată! Nu a trecut mult până când am început să cânt la miniharpă la grupa școlii de Sabat a fiicei mele, Julie, și am prins curaj să o acompaniez când cânta la biserică.
Odată cu trecerea anilor, am cântat la miniharpă în biserici, în cămine de bătrâni și la altarul familial, precum și la diferite întruniri de familie. În ultimele câteva luni din viața scumpei mele mame, îmi aduceam adesea miniharpa când o vizitam în locul în care își petrecea ultimele zile. În timp ce eu cântam la instrument, ea fredona cu drag vechile imnuri, alături de mine. Acest lucru îi aducea multă bucurie în inimă și, de asemenea, era o mărturie pentru personalul centrului de îngrijire și pentru ceilalți pacienți de acolo, despre dragostea noastră pentru Isus.
Biserica noastră este mică și talentul muzical este limitat. Am fost foarte bucuroși când o familie nouă, Fred și Kathy, ni s-au alăturat. Ei sunt o adevărată comoară pentru comunitatea noastră, Kathy fiind o muziciană profesionistă. Într-o zi, după ce am cântat, Kathy m-a întrebat dacă aș vrea să îmi acordeze miniharpa. După ce mi-a înapoiat-o, suna mult mai bine. Câteva luni mai târziu, m-a întrebat din nou dacă aș vrea să o acordeze. Într-un Sabat, după masa de părtășie, pastorul ne-a rugat pe toți să fim atenți; el mi-a oferit un cadou. M-a încurajat să îl deschid și înăuntru am găsit o felicitare de mulțumire și un bilet scris de mână cu următoarele cuvinte: „Îți mulțumim că ai dăruit atât de mult bisericii, mulțumim pentru dorința ta de a sluji în atâtea moduri! Te rugăm să folosești acest dar fie pentru a cumpăra o miniharpă nouă, fie pentru a o repara pe cea pe care o ai. Așteptăm cu nerăbdare să fim binecuvântați de muzica ta în anii care vor veni!” Din plic au căzut trei hârtii de o sută de dolari. Am început să plâng, în timp ce le mulțumeam pentru generozitatea lor. Am ales să îmi repar miniharpa. Când am primit-o înapoi, suna divin. Îmi doresc să Îl laud pe Isus prin muzica mea, atât cât El va permite acest lucru.
Prieteni, dacă faceți cu credincioșie tot ce puteți mai bine pentru a vă folosi talentele în slujba Domnului, sunteți apreciați în cărțile cerului. Poate că nu veți fi recunoscuți vizibil, dar mulți sunt binecuvântați de talentele voastre folosite cu credincioșie!
Rose Neff Sikora
