Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple: să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustiu și râuri, în locuri secetoase. (Isaia 43:19)
Când părinții mei au fost spitalizați amândoi în același timp, mi-am dorit mai mult ca niciodată ca ei să se mute mai aproape de mine. Am reușit să împachetez tot din casa în care locuiseră timp de patruzeci de ani. Chiar i-am ajutat să găsească un cumpărător. Dar cum să mut douăsprezece pisici la 3 000 de kilometri depărtare? Am început să mă rog stăruitor pentru o soluție. Devotamentul de o viață al mamei de a salva orice animal aflat în nevoie s-a rezumat în final la aceste douăsprezece pisici rămase. Acestea nu erau chiar cele mai bune candidate pentru mutarea în noua casă.
Patches avea aproape optsprezece ani. Tango avea nevoie de steroizi în fiecare săptămână. Trouble și Whiskers trăiau ca hoinarii. „Tubba Wubba” Tuxedo nu se despărțea de micuța Cha-Cha, adesea dormind cu lăbuța peste spatele ei. Mitzie, Minnie și Princess erau foarte suspicioase cu toată lumea. Jack pretindea că tatăl meu vitreg era la dispoziția lui. Scumpa de Sonny și gălăgiosul Panther erau favoriții. Înainte ca părinții mei să cadă de acord cu mutatul, toate cele douăsprezece feline trebuiau să fie transportate în siguranță.
Multe obstacole au făcut să pară o imposibilitate acest lucru. La început, planul a fost ca eu și mama să facem cu rândul la condus pentru a duce trupa cu duba mea. Totuși, mama a concluzionat că cel mai bine era ca ea să renunțe la condus. Știam că singură nu aș fi putut parcurge toată distanța. Iar compania aeriană ne permitea să transportăm doar opt pisici deodată, fiecare contra sumei de 1 000 de dolari.
Dar a venit ziua când Domnul m-a condus la un șofer care își câștiga traiul din transportarea prin țară a animalelor de companie. El a fost răspunsul la rugăciunea mea! Poreclind cu afecțiune pachetul „Trupa celor doisprezece”, el chiar a dormit în mașină împreună cu pisicile, deoarece nu puteau fi lăsate nesupravegheate. Din fericire, toată lumea a ajuns în siguranță și în timp record.
O lună mai târziu, părinții îmi erau vecini.
Cred că Dumnezeu Se bucură să ne binecuvânteze pe noi, fiicele Sale. Când avem probleme – orice fel de problemă – Lui nu îi este greu să găsească o cale când pare a nu exista niciuna.
Lisa DeGraw
