Veniți să cântăm cu veselie Domnului și să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. (Psalmii 95:1)
Pe Ginger am cunoscut-o la biserica locală, după o săptămână de prelegeri publice. Familia ei m-a invitat la masa de prânz, la ei, în Sabat. În acel Sabat, gândul mi se îndrepta spre casă. Eram nerăbdătoare să merg, a doua zi, în vizită la o prietenă dragă care recent fusese pe tratament paliativ. Acasă la Ginger m-am minunat de frumusețea darului spiritual pe care îl are, muzica, în timp ce ea ajuta în bucătărie și cânta. Ce binecuvântare să te afli într-o casă cu cântece de laudă neîntrerupte la adresa Tatălui ceresc!
O adolescentă timidă, Ginger refuzase, cu un an înainte, oferta de a face parte din corul bisericii. Cum poate rămâne ascuns un astfel de talent? După-amiază, eu și Ginger am mers pe jos pentru programul „de teren” al corului. În timp ce mergeam împreună, am invitat-o pe Ginger să mediteze la darul minunat care i-a fost dat. Mulți dintre noi (de exemplu, eu) se luptă să atingă notele înalte la imnuri! Ea a râs: „Eu mi-am consacrat vocea lui Dumnezeu. La momentul potrivit, El va răspunde nevoii cu acest dar.” M-a întrebat dacă eram fericită să merg acasă în curând. Am început să îi povestesc puțin despre prietena mea.
„Te lupți în sinea ta cu această pierdere?” Asta era. Ginger, la doar cincisprezece ani, îmi punea întrebarea la care eu refuzam să mă gândesc. Da, mă lupt. Prietena mea este de o vârstă cu mine! Nu înțeleg! Am dat din cap. Ginger mi-a luat mâna în mâna ei. După cântare, dirijorul corului a pus o întrebare audienței: „Aveți vreun imn preferat?” Ginger a ridicat mâna și apoi a vorbit cu dirijorul. Sunt mândră de ea! După ce a început muzica, mă întrebam: Oare ce a inspirat-o să cânte acest cântec?
Am înregistrat cântecul pe telefon. Nu pot recunoaște imnul. Dintr-odată, Ginger și-a înălțat glasul și versurile mi-au cuprins sufletul, ca un balsam pentru inimă: „Oricare mi-ar fi partea, Tu m-ai învățat să spun: Sufletul meu este bine, este bine.” (Horatio G. Spafford, „It Is Well With My Soul”, 1876.) În timp ce cânta, m-am gândit la prietena mea. Va fi bine. Pentru Ginger, „momentul potrivit” pentru a cânta era acum. Momentul în care să îmi fie reamintit câtă pace plină de har mi-a fost oferită era acum. Câți dintre noi ne recunoaștem darurile spirituale și talentele care ar putea liniști povara celorlalți? Mă gândesc la nevoia de a-mi înălța glasul în cântece de laudă, chiar dacă nu înțeleg imaginea de ansamblu.
Dixil L. Rodriguez
