Articolul precedentRespiraţia
    Articolul următorClasa bobocilor

    „Să nu neglijăm…”

    Să nu neglijăm să venim la adunare, cum au unii obiceiul, ci să ne îndemnăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie. (Evrei 10:25; trad. după NLT)

    Îmi place să zbor. Da, ai citit bine. Îmi place să zbor. Eu și familia mea ne-am mutat în Statele Unite în 2001, cu cinci săptămâni înainte de atacul asupra turnurilor gemene, din 11 septembrie. În perioada imediat următoare acelui eveniment, multora le-a fost teamă să mai zboare, dar nu și mie. La două săptămâni după acea zi de neuitat, eram într-un avion și mă îndreptam spre o conferință a femeilor creștine în Texas. Îmi amintesc foarte clar acea zi, deoarece eram una dintre cei doi pasageri din acel avion mare. Echipajul ne-a invitat să stăm la clasa întâi, deoarece au spus că suntem curajoși. Nu aș spune că am fost curajoasă, dar știam două lucruri – îmi plăcea să zbor și îmi plăcea să mă întâlnesc cu surorile mele, ca să-L binecuvântăm împreună pe Dumnezeul nostru prin laudele și mulțumirile la adresa Lui.

    Era planificat ca la acea conferință să participe cinci mii de femei din întreaga lume, dar doar câteva sute au participat. Ne-am întâlnit într-un centru de conferințe mare, de parcă am fi fost cinci mii de persoane acolo. Sincer, pe mine nu m-au deranjat scaunele goale. Toate am stat mai aproape de scenă și cântecele și aminurile noastre au răsunat de bucurie și recunoștință în toată sala. Da, am fost foarte bucuroase să fim în viață și să mă închin alături de surori ale noastre din diverse țări și culturi.

    Acum, privind în urmă spre acele momente, mă întreb de câte ori neglijăm să ne întâlnim cu frații și cu surorile noastre la biserică pentru că suntem obosiți după o săptămână de muncă grea și de provocări stresante. Sau poate ne doare capul sau suntem supărate pe cineva din biserică și preferăm să nu vedem persoana respectivă. Totuși, când neglijăm părtășia, pierdem de fapt bucuria și binecuvântarea de care avem parte doar atunci când ne întâlnim împreună ca fiii și fiice ale lui Dumnezeu.

    Da, știu cum este să mă trezesc sâmbătă dimineața cu febră și dureri în tot corpul după o săptămână grea. Știu cum este să mă dau cu greu jos din pat și să mă îmbrac pentru biserică. Dar cunosc și schimbarea pe care o simt când stau în biserică și mă bucur de discuțiile de la studiul biblic, când cânt imnuri de laudă la adresa lui Dumnezeu și când primesc o îmbrățișare caldă din partea unei surori de credință al cărei zâmbet îmi înveselește inima.

    Dacă participarea la biserică este o luptă pentru tine uneori, fă la fel ca mine! Gândește-te la cei cărora nu le este permis să meargă la biserici și trebuie să se întâlnească în secret, lăudându-L pe Dumnezeu doar în șoaptă. Să nu credem că este absolut normal să avem privilegiul și libertatea de a ne întâlni pentru a ne închina lui Dumnezeu.

    Heather-Dawn Small

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Blocată în noroi

    Când viața ta începe să pară că nu este mai mult decât niște dealuri prăfuite, meditează la râurile proaspete care curg între ele. Apoi gândește-te mai profund la apa vie pe care o găsim în adevărul, mângâierea și făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu.

    Alegând viața din belșug

    Sper să învățăm să căutăm fața Lui și să ne încredem în cuvântul Său. El ne oferă viață din belșug – doar dacă Îi cerem. El ne iubește cu o iubire veșnică. Mă rog în fiecare zi să alegem viața trăită cu Dumnezeu.

    Planificatorul

    El are un plan pentru tine și El înfăptuiește totul conform cu voia Sa. Te poți încrede în Dumnezeu care „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”.

    Publicate astăzi

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Centru al tuturor bunătăților

    Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. GÂNDESC MAI DEPARTE De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

    Az üdvösség sisakja

    „Az üdvösség sisakját is fölvegyétek" Ef 6:17Isten arra szólít fel, hogy foglalkozzunk nagyszerű és tiszta...

    Supărat pe instructor

    ”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4Fusese o seară ploioasă în...