Articolul precedentRespiraţia
    Articolul următorClasa bobocilor

    „Să nu neglijăm…”

    Să nu neglijăm să venim la adunare, cum au unii obiceiul, ci să ne îndemnăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie. (Evrei 10:25; trad. după NLT)

    Îmi place să zbor. Da, ai citit bine. Îmi place să zbor. Eu și familia mea ne-am mutat în Statele Unite în 2001, cu cinci săptămâni înainte de atacul asupra turnurilor gemene, din 11 septembrie. În perioada imediat următoare acelui eveniment, multora le-a fost teamă să mai zboare, dar nu și mie. La două săptămâni după acea zi de neuitat, eram într-un avion și mă îndreptam spre o conferință a femeilor creștine în Texas. Îmi amintesc foarte clar acea zi, deoarece eram una dintre cei doi pasageri din acel avion mare. Echipajul ne-a invitat să stăm la clasa întâi, deoarece au spus că suntem curajoși. Nu aș spune că am fost curajoasă, dar știam două lucruri – îmi plăcea să zbor și îmi plăcea să mă întâlnesc cu surorile mele, ca să-L binecuvântăm împreună pe Dumnezeul nostru prin laudele și mulțumirile la adresa Lui.

    Era planificat ca la acea conferință să participe cinci mii de femei din întreaga lume, dar doar câteva sute au participat. Ne-am întâlnit într-un centru de conferințe mare, de parcă am fi fost cinci mii de persoane acolo. Sincer, pe mine nu m-au deranjat scaunele goale. Toate am stat mai aproape de scenă și cântecele și aminurile noastre au răsunat de bucurie și recunoștință în toată sala. Da, am fost foarte bucuroase să fim în viață și să mă închin alături de surori ale noastre din diverse țări și culturi.

    Acum, privind în urmă spre acele momente, mă întreb de câte ori neglijăm să ne întâlnim cu frații și cu surorile noastre la biserică pentru că suntem obosiți după o săptămână de muncă grea și de provocări stresante. Sau poate ne doare capul sau suntem supărate pe cineva din biserică și preferăm să nu vedem persoana respectivă. Totuși, când neglijăm părtășia, pierdem de fapt bucuria și binecuvântarea de care avem parte doar atunci când ne întâlnim împreună ca fiii și fiice ale lui Dumnezeu.

    Da, știu cum este să mă trezesc sâmbătă dimineața cu febră și dureri în tot corpul după o săptămână grea. Știu cum este să mă dau cu greu jos din pat și să mă îmbrac pentru biserică. Dar cunosc și schimbarea pe care o simt când stau în biserică și mă bucur de discuțiile de la studiul biblic, când cânt imnuri de laudă la adresa lui Dumnezeu și când primesc o îmbrățișare caldă din partea unei surori de credință al cărei zâmbet îmi înveselește inima.

    Dacă participarea la biserică este o luptă pentru tine uneori, fă la fel ca mine! Gândește-te la cei cărora nu le este permis să meargă la biserici și trebuie să se întâlnească în secret, lăudându-L pe Dumnezeu doar în șoaptă. Să nu credem că este absolut normal să avem privilegiul și libertatea de a ne întâlni pentru a ne închina lui Dumnezeu.

    Heather-Dawn Small

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    Discuția de la prânz

    Isus este la fiecare masă cu tine. El cântă cu vocea și la instrumente; El folosește pe oricine. Calitățile sonice ale vocii și ale pianului vor atrage bărbați și femei să Îl cunoască pe Împăratul nostru care Se întoarce curând.

    Acele lecții importante

    Haideți să stăm la picioarele Lui și să bem din fântâna vieții veșnice, lăsând-o să ne potolească sufletul și să ne întărească în fiecare zi credința. Lecțiile pe care le învățăm, Dumnezeu știe, ne vor ajuta să devenim o versiune mai bună a noastră după ce le-am învățat.

    Stăruie întotdeauna în rugăciune

    Dragă Isus, oricare este situația mea astăzi, știu că Tu ai un plan. Ajută-mă să mă rog și să mă încred în Tine, să fiu convinsă că Tu mă vei călăuzi până la împlinirea planului Tău. Dumnezeu întotdeauna aude rugăciunile și le răspunde!

    Dragoste și dăruire

    Cum ar arăta „selfie-ul” veșnic al lui Isus? Cred că ar fi o față zâmbitoare, cu ochi pătrunzători, cu brațele întinse, invitându-ne pe toți – cu dragoste pentru copiii Săi. Descrierea ar fi cam așa: „Veniți la Mine (...) și Eu vă voi da odihnă.”

    Publicate astăzi

    Spitalul numărul 9

    Există și o formă foarte pozitivă de nebunie – nebunia pentru Dumnezeu și pentru Evanghelie. Apostolul Pavel prefera ca oamenii să îl considere nebun când vorbea despre Mântuitorul lui, dar să știe că, în ochii lui Dumnezeu, el este văzut ca un slujitor înțelept și dedicat în totalitate.

    Discuția de la prânz

    Isus este la fiecare masă cu tine. El cântă cu vocea și la instrumente; El folosește pe oricine. Calitățile sonice ale vocii și ale pianului vor atrage bărbați și femei să Îl cunoască pe Împăratul nostru care Se întoarce curând.

    Lefteră, dar fericită

    Dumnezeu ne dăduse o dovadă indiscutabilă a grijii Sale. Trebuie să ne aducem aminte că, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri grele, Dumnezeu este întotdeauna de partea noastră. Să îi recunoaştem bunătatea şi să-L lăudăm cu bucurie!

    Un ajutor neașteptat

    Doamne, ajută-mă să fiu și eu un Barnaba pentru vreun tânăr neacceptat de lângă mine! PROVOCARE: Oferă-le încurajare și o mână întinsă tinerilor din biserica ta și îndeamnă-i și pe alții să te urmeze în acest demers!

    Éjjel és nappal Istenhez kiáltanak

    „És elküldettek a levelek futárok által a király minden tartományába, hogy kipusztítsák, megöljék és megsemmisítsék...