Domnul oștirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. (Psalmii 46:7)
Ca oameni, noi avem tendința să fugim de durere și de pierdere, nu-i așa? Când ne confruntăm cu probleme sau cu situații dificile, vrem să evită durerea, tristețea sau orice este negativ. În consecință, uneori ne punem o mască, încercând să arătăm lumii că viața noastră este perfectă și fără pată. În realitate, adesea suntem zdrobiți, tulburați și avem nevoie disperată de călăuzire. Ne cufundăm în diverse situații, stresați și răniți de viață. Dar dacă ți-aș spune că Dumnezeu ne invită să avem o comuniune mai strânsă cu El chiar în mijlocul acestor situații? Când ne confruntăm cu greutăți, El ne invită să ne apropiem mai mult de El și să Îl întrebăm ce lecții are pentru noi, ce făgăduințe le-am considerat ca și când ni s-ar fi cuvenit sau ce parte din viața noastră are nevoie de transformare în conformitate cu voia Lui.
În acele momente, învățăm lecții despre noi înșine, despre Dumnezeu și despre cei din jur. Învățăm lecții despre dependența de Dumnezeu, despre a iubi și a ne preocupa de ce se întâmplă cu ceilalți – chiar și atunci când suferim. Chiar am putea să aflăm ce simte probabil Dumnezeu când Îl respingem. Din aceste lecții, atât de importante și de specifice în călătoria noastră, învățăm ceea ce avem nevoie să știm.
Învățăm că sursa noastră de iubire ar trebui să fie Dumnezeu și că importanța și valoarea noastră pot fi văzute în perspectiva corectă doar prin El. Învățăm că locul cel mai sigur în care ne putem afla este în brațele Sale și la picioarele Sale. Dumnezeu lucrează în mod tainic și, uneori, dureros. Dar poți avea asigurarea că Dumnezeu este bun, întotdeauna și pentru veșnicie. Să nu ne abatem de pe cale, să ne ținem strâns de Isus. Dumnezeu ne-a făgăduit biruința.
Isus ne așteaptă în mijlocul furtunii. El știe că doar în acele circumstanțe putem avea o relație cu El mai profundă și mai plină de sens. Dumnezeu folosește durerile de creștere ale vieții pentru a ne întări credința, pentru a îndepărta praful de pe caracterul nostru și pentru a ne reorganiza prioritățile, astfel încât să putem fi „frânghii prelungite” ale dragostei și ale grijii Sale pentru ceilalți, pentru ca ei să îl poată vedea pe Hristos în noi.
Isus așteaptă în cuptorul încins, în groapa leilor, la lucru, în întâlnirile cu socrii (oops!) și chiar în cele cu comitetul bisericii! Haideți să stăm la picioarele Lui și să bem din fântâna vieții veșnice, lăsând-o să ne potolească sufletul și să ne întărească în fiecare zi credința. Lecțiile pe care le învățăm, Dumnezeu știe, ne vor ajuta să devenim o versiune mai bună a noastră după ce le-am învățat.
Yvita Antonette Villalona Bacchus
