Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! (Plângerile lui Ieremia 5:21)
Pe crengile de mango, rodie, măr ackee, cireș și graviola au dat frunze noi. Ce este atât de special la aceste frunze noi? Oare nu toții copacii fac frunze noi, din când în când? Da, este adevărat, dar aceste frunze noi spun o poveste despre supraviețuire, despre puterea restauratoare a lui Dumnezeu și despre posibilitatea unei renașteri. Dați-mi voie să încep cu începutul.
Vara anului 2017 în Saint Croix, Insulele Virgine din Statele Unite, a fost una foarte roditoare. Mango se găsea din abundență. Crengile pomilor de avocado atârnau de atâta rod. Dar, deși ne bucuram de roade atât de bogate, cei mai cu experiență ne reaminteau că atât de mult rod însemna că vor urma unul sau două uragane în acel sezon. Neperturbați, am continuat să ne bucurăm de fructele noastre chiar și când meteorologul a avertizat că parcurgem „o perioadă cu uragane mult mai active”.
Apoi, a venit uraganul Harvey în Golful Mexic, devastând orașul Houston, Texas, și zonele înconjurătoare, producând inundații catastrofale. Ne-am rugat pentru Houston, dar am presupus că noi eram în siguranță. Houston era foarte departe de noi. Două săptămâni mai târziu s-a format uraganul Irma în Oceanul Atlantic. Rapid a devenit un monstru de categoria 5, care se îndrepta spre noi. Totuși, în timp ce îl așteptam în Saint Croix, uraganul s-a întors spre nord și a distrus șase insule din apropiere, cu vânturi de 298 de kilometri pe oră. Noi, cei din Saint Croix, am fost ocoliți și ne bucuram. Dar fericirea noastră avea să fie de scurtă durată.
Zece zile mai târziu, pe 19 septembrie, uraganul Maria, tot de categoria 5, și-a trădat numele inocent și a pornit în forță spre Saint Croix. A urlat și a răcnit demonic toată noaptea, cu vânturi de 282 de kilometri pe oră, suflând acoperișurile din oțel galvanizat, de pe case, ca filele unui caiet. A scos din rădăcini copaci bătrâni de sute de ani de parcă ar fi fost doar niște buruieni. Stâlpii de înaltă tensiune, cu cablurile legănându-se, au căzut ca scobitorile. Uraganul Maria a trimis valuri de apă care se strecurau în orice crăpătură, udând paturile, canapelele și covoarele, în timp ce noi ne căutam adăpost, rugându-ne pentru viața noastră în baie, sub chiuvetă și în dulapuri – rugându-ne chiar și când sunetele de afară ne anunțau că uraganul mai smulsese un acoperiș și îl izbise în fereastră. Orele nesfârșite s-au întins până s-a crăpat de ziuă. Potolește vânturile, Doamne, ne rugam noi, și fă ca furtuna să înceteze!
Annette Walwyn Michael
