Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. (Matei 10:37)
Într-o după-amiază m-am bucurat de oportunitatea de a lua prânzul împreună cu o prietenă. Pentru desert, ne-am răsfățat cu înghețată la cornet. După ce ne-am primit amândouă înghețata, ne-am dat seama că prietena mea mai avea foarte puțin timp până când trebuia să se întoarcă la lucru. Am decis să nu mâncăm înghețata în magazin, ci să plecăm. M-am urcat în mașină și am plecat conducând și mâncând, în același timp, din înghețata la cornet.
Era în toiul verii, astfel că înghețata a început să se topească rapid, din cauza căldurii. Am încercat să o mănânc înainte să murdăresc în jur. În timp ce mă ocupam de înghețată, mi-am ridicat privirea și am observat că tocmai treceam pe roșu. Privind în dreapta, am observat o mașină îndreptându-se în direcția mea. Am fost binecuvântată că am reușit să ies cu bine din intersecție, mulțumindu-I lui Dumnezeu că nu am provocat un accident.
Am continuat să conduc și să îmi mănânc înghețata. Da, înghețata care aproape mă făcuse să provoc un accident. M-am gândit că, dacă o să las cornetul din mână, înghețata se va topi și va lăsa o pată imensă pe scaunele din mașina mea. La urma urmei, mașinile nu vin echipate cu suporturi pentru înghețată; în concluzie, eu eram suportul. Nu trebuia decât să fiu foarte atentă să și să nu îmi iau ochii de la drum.
Am ajuns la destinație cu bine. În timp ce meditam la cum am scăpat ca prin urechile acului, Duhul Sfânt mi-a inspirat o lecție practică. Chiar dacă înghețata la cornet a fost foarte bună, aceasta a reprezentat o distragere a atenției. Mi-a distras atenția de la scopul meu, acela de a ajunge acasă în siguranță.
În această viață, Satana va încerca să ne împiedice să ne atingem scopurile, folosindu-se de multe lucruri: familie, carieră, școală și prieteni, alături de multe altele. Toate acestea nu sunt rele în sine. Totuși, atunci când ajung să ne distragă de la scopul nostru, acela de a ajunge acasă (în cer), ele pot fi mortale.
Aceste distrageri ne vor afecta relația cu Dumnezeu, dacă vom continua să ne lăsăm pradă lor.
Trebuie să Îi permitem lui Dumnezeu să fie pe primul loc în viețile noastre și să coordoneze implicarea noastră în familie, în carieră și în alte activități, astfel încât acestea să nu ne împiedice să ne atingem ținta.
Carmalita Green
