Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. (Matei 5:14)
Am ajuns la biserică devreme, pentru ultimul curs despre prevenirea diabetului, din cadrul Centrului pentru Controlul Bolilor, în care ne-am concentrat asupra îmbunătățirii sănătății fizice, emoționale și spirituale. Participanții și-au împărtășit experiențele, eșecurile și reușitele trăite de la ultima întâlnire. În timp ce coordonatorii ne cântăreau și făceau teste A1C (pentru a determina cât de bine controlează organismul nivelul glicemiei), noi împărtășeam povești. Una dintre ele mi-a atras atenția.
O soră a povestit că în urmă cu câteva zile avusese o ceartă cu fiul ei în vârstă de optsprezece ani. Posibilitatea ca discuția aprinsă să scape de sub control a făcut-o pe această femeie să îngenuncheze în rugăciune lângă patul fiului ei. Băiatul, supărat, s-a întors cu spatele pentru câteva momente, dar, curând, s-a alăturat mamei sale în rugăciune. După ce Tatăl ceresc a reechilibrat relația lor bazată pe dragoste, femeia a hotărât să meargă la spălătorie. În timp ce își pregătea rufele, o tânără femeie a intrat în spălătorie și s-a adresat cu asprime unei alte doamne:
– Ți-ai lăsat copilul în mașină! a mustrat-o. Eram pe cale să sun la 112, dar am decis să îți dau o șansă să îți îndrepți greșeala.
Mama jignită, care stătea lângă sora din biserica noastră, s-a înfuriat.
– Nu ai niciun drept să mă critici, a răspuns ea.
Sora de la biserică i-a explicat cu calm că îngrijorarea femeii pentru copil era îndreptățită.
– De ce nu îți aduci copilul aici? a încurajat-o cu blândețe pe tânăra mamă.
Mama a vorbit cu cealaltă femeie vreme de o oră după ce și-a adus copilul. În acest timp, femeia a aflat că tânăra mamă făcea parte din aceeași confesiune creștină ca ea însăși. Ea i-a spus surorii noastre:
– Fața ta senină a fost cea care m-a făcut să îmi țin în frâu furia explozivă și a împiedicat catastrofa care ar fi urmat, dacă aș fi continuat conversația cu cealaltă femeie.
În timp ce vorbeau ele două, sora din biserica noastră și-a dat seama de un alt lucru important – mai devreme, când era acasă, dușmanul sufletelor noastre încercase să îi fure bucuria sădind discordie între ea și fiul ei. Dacă ar fi căzut în acea capcană, cu siguranță că fața ei nu ar fi exprimat lumina lui Hristos, care o încurajase pe mamă să se întoarcă pe calea neprihănirii. Vrăjmașul ar fi câștigat de două ori în acea zi. Fie că suntem conștienți de lucrul acesta sau nu, noi avem un impact asupra altora.
Jasmine E. Grant
