„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele,” zice Domnul. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:8,9)
Încă din copilărie mi-a plăcut să ascult sau să citesc poveștile misionarilor. La Școala de Sabat pentru copii îmi plăcea să îmi imaginez că experiențele misionare pe care le auzeam aveau să fie și ale mele, într-o zi. Îmi plăcea să merg în fiecare zi cu bunicul, pe bicicleta lui, ca să ținem studii biblice.
Dorința de a deveni misionară a crescut în anii tinereții. Am făcut parte din multe grupuri misionare și am participat la diverse activități pentru a împărtăși dragostea lui Dumnezeu. În cadrul acelor activități, l-am întâlnit pe partenerul meu de misiune, care astăzi îmi este soț. Ne-am căsătorit împărtășind dorința de a deveni misionari. Plănuiam chiar să slujim ca misionari în anul de după nunta noastră. Auzisem despre Kârgâzstan și despre nevoile spirituale ale oamenilor de acolo. Dorința de a sluji ca misionari în țări îndepărtate creștea cu fiecare rugăciune. În fiecare zi Îi ceream lui Dumnezeu împlinirea acestui vis. Trecuseră trei ani și visul nu se împlinise. Într-o zi, am fost întrebați dacă mai voiam să mergem în Kârgâzstan. Inimile noastre s-au umplut de bucurie și, fără ezitare, am răspuns „da”. Erau multe situații complicate de rezolvat înainte să ajungem acolo, dar Biblia făgăduiește că „niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere” (Luca 1:37).
Una dintre situațiile noastre complicate ținea de lipsa banilor. Nu aveam bani suficienți ca să îi vizităm pe părinții mei care locuiau la peste 2 000 de kilometri depărtare de noi, astfel încât să ne luăm rămas-bun înainte de a pleca. Totuși, un coleg de muncă ne-a dat 500 de dolari americani ca să îi putem vizita. A trebuit, de asemenea, să ne vindem toate bunurile într-o singură lună, inclusiv o motocicletă.
A doua zi după ce am pus-o în vânzare și ne-am rugat ca să primim un anume preț pentru ea, un cuplu a cumpărat-o pentru suma exactă pe care o ceruserăm. Aveam nevoie și de vize, ca să mergem în Statele Unite ale Americii pentru instruire, dar aveam la dispoziție doar câteva săptămâni pentru a le obține. Le-am primit într-o săptămână fără întârzierile obișnuite de până la două luni! Binecuvântările pe care le-am primit în timp ce Dumnezeu ne pregătea calea au fost nenumărate.
Astăzi, un an mai târziu, suntem aici împlinind visul lui Dumnezeu care a devenit și al nostru.
Amintește-ți că planurile lui Dumnezeu sunt mult mai mărețe și mult mai sublime decât ale noastre, așa că cere-I lui Dumnezeu în fiecare zi să împlinească visurile pe care ți le-a oferit.
Pamela Catalán
