Articolul precedentVindecarea rănii
    Articolul următorȘoferi începători

    ADN religios

    Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” (Proverbele 31:28,29)

    Mama mea ne spunea adeseori povești pe care cred că le-am ascultat cu mai multă atenție decât ceilalți frați ai mei. De multe ori, verii mei mă întreabă dacă știu cutare sau cutare lucru despre istoria familiei, din poveștile mamei. Una dintre istorisirile mele preferate era cea despre cum bunica mea a devenit membră a bisericii din care fac parte. Bunica și bunicul meu s-au căsătorit la începutul anilor 1900. Bunica avea opt clase și cu ele a devenit învățătoare. Ea și bunicul au avut doisprezece copii, mama fiind cea mai mică dintre ei. Când bunica avea vreo șase copii în viață (primul și al patrulea copil au murit la naștere), a căutat cu seriozitate o biserică în care să crească și copiii ei. Căuta o confesiune care urma învățăturile Bibliei. În timp ce vizita una dintre bisericile din localitate, fiul ei, Ken, a plâns și a tot plâns pe tot parcursul serviciului divin, iar ea s-a gândit că, dacă un copil de patru ani era speriat în acel loc, nu se putea simți confortabil ducându-și familia acolo.

    La scurtă vreme după aceea, un vecin, domnul Syers, a venit în vizită cu doamna Buena Moon. El i-a spus bunicii că biserica lui se închina în a șaptea zi a săptămânii și s-a oferit să țină studii biblice la ea acasă. Bunica nu cunoștea biserica, dar a citit broșurile pe care domnul Syers le lăsase pentru ea. Apoi a cerut mai multe. Domnul Syers i-a dat niște cărți scrise de o doamnă pe nume Ellen White. Curioasă, bunica le-a citit și mai apoi a spus: „Pur și simplu, citind, mi-am găsit drumul către acea biserică.”

    Pentru că nu putea conduce mașina, bunica mergea rareori la biserica aceea, care se afla la vreo 12-15 kilometri distanță de casa ei. În schimb, a început să țină servicii divine la ea acasă. Îi punea pe copii să iasă pe ușa din față și apoi să se întoarcă pe cea din spate, ca să facă să pară că era ceva timp între Școala de Sabat și serviciile divine. Aduna darurile, care erau puse deoparte pentru a-i fi înmânate prezbiterului local, atunci când acesta le vizita familia. Mai târziu, când copiii mai mari au început să conducă mașina, duceau familia la „adevărata” biserică. Bunicul nu a acceptat niciodată credința bunicii, dar le-a spus întotdeauna copiilor să asculte de mama lor, pentru că ea știe ce este cel mai bine. Toți copiii bunicii au rămas credincioși învățăturilor bisericii pe care mama lor le-a prezentat-o, mulțumită credincioșiei ei în Domnul.

    Charlotte (Swanson) Robinson

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    Totul va fi clar

    Poate niciodată nu vom înțelege motivul pentru multele lucruri care ni se întâmplă în această viață, dar știu că „Într-o zi, El îmi va explica totul”. Aștept cu nerăbdare acea zi.

    Vine mireasa!

    Rochia noastră pentru acea nuntă nu ne costă nimic; chiar Isus, Mirele, a plătit totul. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).

    Un ucenic al lui Isus

    Matei a luat hotărârea pentru el, dar ce vom face noi când Isus ne atinge inima cu dragostea și mila Sa și spune: „Urmează-Mă”?

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Publicate astăzi

    Sătul să fi bun

    A fi bun - a fi ascultător așa cum îți cere Dumnezeu - înseamnă a fi pregătit pentru ce are Dumnezeu mai bun să ofere.

    Totul va fi clar

    Poate niciodată nu vom înțelege motivul pentru multele lucruri care ni se întâmplă în această viață, dar știu că „Într-o zi, El îmi va explica totul”. Aștept cu nerăbdare acea zi.

    Model perfect

    Dacă ne mărturisim păcatele și le abandonăm, dacă venim la Isus în pocăință și în umilința sufletului, recunoscându-ne incapacitatea de a îndepărta chiar și un punct sau o pată de păcat și sprijinindu-ne numai pe meritele Mântuitorului crucificat, putem aștepta iertarea, căci cuvântul Lui e garantat. GÂNDESC MAI DEPARTE Se află ceva în viața mea care mă împiedică să-L urmez pe Hristos fără rezerve?

    A hűség követelménye

    „Te azért a munkának terhét hordozzad, mint Jézus Krisztus jó vitéze.” (2Tim 2:3)Krisztus katonái vagyunk,...

    Un pas necontrolat

    "Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. "...