Să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” (Faptele apostolilor 20:35)
În urmă cu zece ani am hotărât că nu voi mai sărbători Crăciunul acasă împreună cu familia. Sărbătoarea Crăciunului era pe atunci mai mult o povară decât o ocazie de bucurie. Făcând parte dintr-o familie numeroasă, mă confruntam cu dificultăți financiare atunci când trebuia să cumpăr cadouri. Am vorbit cu Domnul și I-am spus ce mă preocupa. El m-a ascultat și mi-a dat o idee. M-am simțit îndemnată să merg și să îi hrănesc pe cei fără adăpost. Mi-am chemat câțiva prieteni și le-am spus despre planul meu. I-am întrebat dacă voiau să mi se alăture. Unii nu mi-au răspuns prea amabil. O prietenă însă mi-a spus că era o idee bună și a promis să mi se alăture de Crăciun.
În ziua de Crăciun, am gătit mâncare și am împachetat-o. Am hrănit în ziua aceea, împreună cu prietena mea, în jur de douăzeci și cinci, treizeci de persoane. Am fost profund impresionată de cuvintele unuia dintre cei cărora le-am oferit pachețele. Un bărbat care avea în jur de șaptezeci de ani, cu o barbă mare, care stătea întins sub un copac.
– Ți-am adus mâncare pentru Crăciun, i-am spus.
Un zâmbet i-a încununat fața, iar pe obraji au început să îi curgă lacrimi de bucurie.
– Nu am mai mâncat de două săptămâni, a spus. Pot primi puțin mai multă mâncare și apă?
Apoi I-a mulțumit lui Dumnezeu, înainte să îmi spună:
– Domnul să te binecuvânteze!
M-am simțit binecuvântată și fericită. Nu mai experimentasem niciodată un sentiment de bucurie atât de puternic. Îmi amintesc și acum că acela a fost unul dintre cele mai fericite Crăciunuri. Mi-am împărtășit experiența cu unii dintre prietenii mei de la biserică. Anul următor, mai mulți oameni au fost dispuși să petreacă ziua de Crăciun cu cei mai puțin norocoși. Am continuat să facem această lucrare în preajma Crăciunului până când m-am mutat la Sebring.
Dacă am învățat ceva din această experiență este că este mai ferice să dai decât să primești, mai ales dacă nu aștepți nimic în schimb. Este o binecuvântare și o bucurie să împarți cu cei care nu îți pot oferi nimic în schimb decât un mare „Mulțumesc”. Tatăl nostru din ceruri nu a așteptat nimic în schimb atunci când L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Singurul lucru pe care îl cere este să alegem să Îl iubim și să Îl ascultăm. El este atât de bun, încât ne-a dat dreptul să alegem dacă vrem să Îi slujim sau nu.
Mă rog în fiecare zi să mă ajute să Îl slujesc și să ascult de El.
Patricia Hines
