Articolul precedentRidică-te! Ieşi din oraş!
    Articolul următorApollo 11

    Schimbată pentru totdeauna

    Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? (Matei 6:26)

    Am realizat că se întâmpla cu adevărat abia când ne-au fost strigate numele și am fost conduși într-o mică sală de judecată. Stăteam în părți opuse ale sălii, așteptând ca judecătorul să intre. Am simțit un gol imens în stomac, dându-mi seama de realitatea încheierii căsniciei și a visurilor mele. Aveam treizeci de ani, eram divorțată, confuză și tocmai luasem viața de la capăt. Atunci am cunoscut-o pe Maisy.

    Ea era murdară, urât mirositoare și zdrențăroasă. S-a ferit de mine, când m-am aplecat să o ridic. Am învelit-o într-o pătură și am mângâiat-o ușor pe cap. Am auzind-o suspinând, în timp ce dormea în brațele mele. În sfârșit, se afla în siguranță.

    Maisy își petrecuse întreaga viață fiind folosită de un crescător ilegal de câini pentru da naștere cât mai multor cățeluși. Fusese ținută într-o cușcă, fiind scoasă numai pentru împerechere, și văzuse rareori lumea. Majoritatea dinților îi căzuseră; puținii pe care îi mai avea erau cariați și avea o tumoră imensă în abdomen. În ciuda neglijenței și a condițiilor la care fusese supusă, această cățelușă era la fel de loială și de iubitoare ca oricare alta. Aveam de gând să o adăpostesc până când aveam să îi găsesc o casă permanentă, dar, după numai două zile petrecute alături de ea, mi-am dat seama că Dumnezeu îmi oferise un dar special și nu puteam renunța la ea.

    A trecut prin trei operații într-o singură zi. Veterinara care o operase era și directoarea adăpostului pentru animale unde lucram ca voluntară. Când am adus-o înapoi pentru control, i-am spus că voiam să o adopt.

    – Îmi pare rău! mi-a spus. Suntem destul de siguri că tumora ei este malignă. Nu cred că mai are mult de trăit.

    Am adoptat-o oricum. Viața ei fusese plină de suferință și merita să fie iubită. Adevărul era că, din timp ce eu îi purtam de grijă, ea mă ajuta pe mine să mă vindec.

    După o săptămână, a sunat telefonul. Veterinara aproape că râdea: „Este benignă!” Lacrimile au început să îmi curgă de pe obraji pe blănița neagră a lui Maisy.

    I-am mulțumit lui Dumnezeu că a cruțat-o și cuvintele pe care El mi le-a spus mi-au umplut inima: „Draga mea fiică, te iubesc atât de mult!”

    Erica Jones

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Obiceiul bunicii

    Prețuiesc legătura pe care bunica a avut-o cu adevăratul și viul Dumnezeu. Toți ar trebui să aibă un așa model. Doamne, Îți mulțumesc pentru modelul pe care mi l-ai dat!

    Traversând Wawa Boom – partea 2

    Lui Îi pasă atât de mult de noi. El dorește ca noi să avem încredere că El este cu noi în „bărcile” noastre, în încercările noastre – chiar și în mijlocul pustietății! Vremurile grele cu El ne întăresc întotdeauna credința în El!

    Traversând Wawa Boom – partea 1

    Dacă te simți singură pe malurile unui râu uriaș plin de probleme fără vreo modalitate, omenește vorbind, de a traversa, adu-ți aminte de copiii lui Dumnezeu în fața Mării Roșii și a râului Iordan. Adu-ți aminte că, atunci când ei s-au încrezut în El, Dumnezeu a făcut o cale.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....