Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8)
Cumpărasem, undeva la țară, o casă care avea mare nevoie de reparații. În timp ce făceam lucrul acesta, câinii vecinilor (neglijați de stăpânii lor) – botezați de noi Mitsy și Stewie – s-au atașat repede de noi când și-au dat seama cât de mult ne bucuram să îi mângâiem și să îi iubim. În cele din urmă, vecinii ne-au întrebat dacă voiam să luăm noi câinii, pentru că ei urmau să se mute. Bineînțeles că am fost încântați și am acceptat imediat.
În timpul reparațiilor, am pus parchet laminat nou. Ambii câini se temeau să umble pe el. Mitsy a fost prima care și-a învins teama, apoi a intrat direct în casă. Stewie încă era îngrozit! Am încercat să îl atragem înăuntru, ne-am rugat de el, ba chiar l-am luat în brațe și l-am dus înăuntru, dar tot ce a făcut a fost să stea acolo tremurând de frică. Nu își dădea Stewie seama că încercam să îl protejăm de temperaturile de afară care scăzuseră sub zero grade și să îi oferim căldură, alinare și protecție? Nu avea încredere în noi? Știa că nu îl răniserăm niciodată și nu aveam să o facem vreodată. Inimile noastre erau rănite la gândul că el credea că îi voiam răul, forțându-l să intre în casă. În cele din urmă, am făcut o cărare din covorașe, pornind de la ușa din spate până în dormitor, ca să nu fie nevoit să calce pe parchetul laminat. Peste câteva luni, a început totuși să umble și el pe parchet.
Am învățat multe lecții din această parabolă vie. Iată numai trei dintre ele:
În primul rând, răspundem la iubire cu iubire. În al doilea rând, avem libertatea de a alege (de exemplu, dacă să intrăm în casă la căldură sau nu). În al treilea rând, ascultarea forțată ne face să ne temem și să ne pierdem încrederea. La fel se întâmplă și în relația noastră cu Dumnezeu. Când simțim dragostea pe care o are pentru noi, răspundem și noi cu dragoste. Dumnezeu Se îndură de noi și ne dă libertatea de a alege, chiar dacă noi alegem să „stăm afară în frig”, în loc să ne ascundem în brațele Lui iubitoare. Dacă Dumnezeu ne-ar forța vreodată să facem ceva sau să ascultăm de El, ne-am pierde încrederea în El și am începe să ne temem. Și, cu siguranță, nu vrea lucrul acesta!
Mă gândesc acum la din textul 1 Ioan 4:18: „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Dumnezeu nu vrea ca noi să trecem prin chin și temeri, la fel cum noi nu voiam ca Stewie să se simtă în nesiguranță în casă. Prieteni, Dumnezeu este dragoste. Acolo unde este El, nu există teamă sau chin.
Renunță la teamă, încrede-te în Tatăl tău ceresc și răspunde cu dragoste la dragostea și la bunătatea pe care ți le oferă. Nu trebuie să stai afară în frig.
Samantha Nelson
