Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! (Isaia 65:24)
Mă aflu în drum spre muncă și, ca de obicei, duc mâna spre telefon, lucru care se presupune a fi normal. Cu o seară în urmă mi-am dat seama că petrec pe telefon foarte mult timp pe care aș putea să I-l dedic, în schimb, lui Dumnezeu. M-am rugat apoi pentru putere, ca să petrec mai puțin timp pe telefon, în autobuz și, în schimb, să mă rog pentru mine, pentru familia mea, pentru prietenii mei sau chiar pentru străinii pe care îi întâlnesc. De obicei, îmi folosesc telefonul ca să verific ce autobuz trebuie să iau mai departe și, chiar dacă în acea dimineață știam deja la ce stație trebuia să cobor, mi-am scos telefonul din geantă luptându-mă cu gândul de a-l debloca.
La următoarea stație, în autobuz a urcat o bătrânică. Era evident că se gândea unde să se așeze și, în cele din urmă, a ocupat locul de lângă mine, spunându-mi:
– Măcar nu stai cu ochii în telefon; așa mă enervează oamenii care fac asta.
Oau! am gândit în sinea mea, știind cât de aproape fusesem să cedez și să îmi folosesc telefonul. Apoi a început să îmi spună vrute și nevrute, a vorbit despre sănătatea ei și m-a întrebat câte ceva despre mine. Fiind o fire mai retrasă, am fost surprinsă de deschiderea cu care vorbea și m-am simțit oarecum inconfortabil să îi povestesc despre mine unei persoane străine, mai ales într-un loc public. În cele din urmă, mi-am depășit reținerile și m-am angajat într-o conversație plăcută.
Când m-a întrebat despre familia mea, i-am spus că locuiau în Insulele Caraibe.
– Am fost pe Insula Sfântului Martin, mi-a spus.
Am fost atât de entuziasmată să aflu aceasta, încât aș fi putut să o pup, dar m-am mulțumit să îi ating umărul cu al meu, de parcă am fi fost prietene de o viață. I-am spus că m-am născut acolo și că îmi este foarte dor de casă. Rareori se întâmplă să întâlnesc pe cineva care a trăit pe Insula Sfântului Martin sau care a vizitat locul ori măcar a auzit de el. Eram amândouă atât de fericite că avem acest lucru în comun și am avut o conversație atât de plăcută, încât am decis să merg cu autobuzul o stație în plus. Când mă pregăteam să cobor, mi-a spus:
– Aș putea vorbi cu tine toată ziua!
M-am rugat să o pot vedea din nou și să îi vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu. Mă minunez de cât de repede răspunde Dumnezeu atunci când Îi cerem să petrecem mai mult timp cu El și să ne folosească pentru lucrarea Lui. Nu pot să nu mă întreb: Cât de mult poate să se folosească de mine pentru a-I atrage pe alții la El? Ai vrea să Îi ceri să te folosească astăzi?
Kimasha Pauline Williams
