Articolul precedentValoarea speranţei
    Articolul următorUltimii 11 ani de „rău oficial”

    Hristos este podul

    Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig. (Filipeni 1:21)

    Motivul pentru care primim cadouri de la cei dragi și de la prieteni este important. Una dintre surorile mele a mers împreună cu familia ei în vacanță în Italia. După ce s-au întors, m-a sunat. A spus că voia să mă ia la ea acasă pentru câteva zile. A sosit și ziua când a venit împreună cu o prietenă să mă ia. Am mers să luăm prânzul undeva în aer liber, aproape de casa ei, unde mâncarea se gătea în rulote. După prânz, am mers la ea acasă, unde a spus că voia să îmi dea un suvenir și m-a lăsat să aleg unul dintre cele pe care le pregătise pentru mine. Mi-a arătat un crucifix, un model al lui Hristos pe cruce.

    În acel moment, mi-am amintit de o prezentare în PowerPoint pe care cineva mi-o trimisese pe e-mail în urmă cu mulți ani. Era o poveste despre oamenii care își cărau propriile cruci de lemn în timp ce călătoreau. Unui tânăr i s-a părut că are o cruce prea grea. Obosit, a decis să taie câțiva centimetri din ea. De fiecare dată când obosea și simțea că are crucea prea grea, mai tăia câțiva centimetri. Apoi, a ajuns la o râpă și avea nevoie de un pod, ca să ajungă pe cealaltă parte. A văzut alți peregrini folosindu-și crucile drept poduri pe care treceau pe partea cealaltă și își continuau călătoria.

    Pot să îmi folosesc și eu crucea pe post de pod, s-a gândit el. Când a ajuns la marginea râpei, a încercat să își pună crucea de lemn peste prăpastie, ca să poată trece pe partea cealaltă. Însă era prea scurtă! În încercarea de a-și ușura povara, făcuse crucea ineficientă.

    La modul simplu, Hristos, care trăiește în inima noastră, este Podul care ne ajută să ajungem în siguranță la destinație. Prezența Lui în inima noastră ne amintește că trebuie să ne crucificăm eul în fiecare zi. Atunci când povara noastră devine prea grea, trebuie să depindem de El, în loc să încercăm să o luăm pe scurtătură. Când ne punem încrederea în Dumnezeu, devenim, la rândul nostru, poduri prin care alții Îl întâlnesc pe Hristos.

    Așa că am acceptat darul surorii mele. L-am acceptat ca pe un simbol al dragostei ei pentru mine și l-am pus pe un raft alături de celelate daruri pe care le țin într-o vitrină. Bineînțeles că nu vorbesc cu acel dar; mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Yan Siew Ghiang

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Obiceiul bunicii

    Prețuiesc legătura pe care bunica a avut-o cu adevăratul și viul Dumnezeu. Toți ar trebui să aibă un așa model. Doamne, Îți mulțumesc pentru modelul pe care mi l-ai dat!

    Traversând Wawa Boom – partea 2

    Lui Îi pasă atât de mult de noi. El dorește ca noi să avem încredere că El este cu noi în „bărcile” noastre, în încercările noastre – chiar și în mijlocul pustietății! Vremurile grele cu El ne întăresc întotdeauna credința în El!

    Traversând Wawa Boom – partea 1

    Dacă te simți singură pe malurile unui râu uriaș plin de probleme fără vreo modalitate, omenește vorbind, de a traversa, adu-ți aminte de copiii lui Dumnezeu în fața Mării Roșii și a râului Iordan. Adu-ți aminte că, atunci când ei s-au încrezut în El, Dumnezeu a făcut o cale.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....