Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale. (Psalmii 91:11)
Auzind multe experiențe uimitoare despre cum Dumnezeu i-a păzit pe oameni în timpul uraganului Irma, mi-am amintit o poveste despre o furtună pe care mi-a spus-o draga mea mătușă Olivia. Spre deosebire de anul 2017, când meteorologii știau aproape toate detaliile despre uraganul care avea să vină, în 1945 nu se știau atât de multe despre furtuni. Mătușa mea avea cinci ani, iar surioara ei mai mare, Emma, avea treisprezece ani. Neavând nicio idee despre uraganul care urma să lovească localitatea, părinții lor plecaseră devreme spre fermă ca să aducă mâncare pentru familie. Plecaseră, ca de obicei, cu mult înainte de răsărit și intenționau să se întoarcă înainte de căderea întunericului.
Emma și Olivia s-au trezit din cauza sunetelor îngrozitoare făcute de vânt și au văzut cum casa se clătina ca o trestie. Pentru că locuiau pe coasta de sud a Belizelor, erau obișnuite cu „bayamo” (vijelie violentă însoțită de tunete) pe timpul verii, dar și-au dat seama curând că acesta nu era un „bayamo” obișnuit. Era un uragan de intensitate maximă. Furtuna monstruoasă a ridicat casa din temelii, iar în casă au început să se strecoare alge. Emma a deschis ușa să vadă ce se întâmpla. Când a pășit afară, a văzut că apa era mult prea adâncă pentru a umbla prin ea. Dându-și seama că ar face bine să rămână înăuntru, a intrat înapoi, trântind ușa în urma ei. Când a căutat niște pâine și prăjiturele să mănânce, a văzut că toate erau deja îmbibate de apă.
Dumnezeu îi păzește pe copii cu mare grijă. Emma a mers în camera părinților ei, a golit lada cu suveniruri și, cu ajutorul îngerului ei păzitor, sunt sigură, a ridicat‑o pe pat. S-au băgat amândouă în ea. Emma s-a ghemuit, folosindu-și genunchii pentru a o deschide puțin, cât să intre aer. Și au adormit așa cum numai copiii pot. Când s-au trezit, totul era liniștit în jur. Slavă Domnului, furtuna trecuse! Apa și algele încă mai erau în casă, dar fetele erau în siguranță.
Versetele din Psalmii 91:11 și 12 au devenit o făgăduință reală pentru ele. Încă este reală pentru Olivia, singura soră a mamei mele care mai este în viață. Un vecin a venit să verifice, convins că nu putea exista niciun supraviețuitor în casă, dar a găsit fetele treze. Înfometate și speriate, dar în viață! Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.
Să facem astfel încât să fim acolo, ca să le auzim!
Claudette Garbutt-Harding
