Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6)
Am văzut, de-a lungul vieții noastre, oameni care au plecat departe de casele lor pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Am văzut, de asemenea, alți oameni care lucrează pentru Dumnezeu și au un talent deosebit. Îmi amintesc de când eram doar o copilă că nu puteam să nu mă compar cu oamenii pe care îi vedeam cântând în biserică, unii cu vocea, alții, la diferite instrumente muzicale, și să nu mă gândesc, de exemplu: Eu de ce nu am darul muzicii?
Uneori, petrecem foarte mult timp urmărind ce pot alții să facă și uităm ce putem face noi. Cred că același lucru i s-a întâmplat lui Ieremia, când Dumnezeu l-a chemat spunându-i că l-a pus deoparte și l-a ales să fie profet încă din pântecele mamei lui. Dar Ieremia I-a răspuns: „Eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil” (Ieremia 1:6). Ironia situației constă în faptul că Dumnezeu începe prin a-i explica lui Ieremia că încă dinainte să fi fost născut a fost ales să fie profet, dar Ieremia era îngrijorat că era prea tânăr. Poate că se compara cu profeții pe care îi cunoscuse sau despre care auzise, dinainte de el, precum Ilie sau controversatul Isaia, dar nu s-a oprit să se gândească la ceea ce îi spunea Dumnezeu: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale” (versetul 5). Domnul este un Dumnezeu responsabil; El face planuri. Noi nu trebuie decât să le acceptăm.
Un alt atribut minunat al lui Dumnezeu este empatia Sa și prin aceasta l-a înțeles pe Ieremia. A înțeles că profetului îi era frică și i-a spus: „Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap” (versetul 8). De câte ori nu auzim chemarea lui Dumnezeu, dar încercăm să o ignorăm pentru că ne este teamă. Dacă ne gândim la oameni, la probleme și la obstacole ca la lucruri de care să ne temem, atunci vom descoperi multe astfel de motive. Dar Tatăl nostru care este în ceruri ne-a dat deja răspunsul, înainte să ne confruntăm cu astfel de probleme. El este acolo să ne scape. Chiar dacă Ieremia a protestat spunând că nu știa cum să vorbească, Dumnezeu i-a răspuns clar: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta” (versetul 9).
Cu toții avem temeri. Uneori răspundem la ele rămânând blocați sau fugind, dar alteori putem folosi teama pentru a ne ajuta să ne confruntăm cu realitatea pe care o trăim. Este însă foarte greu să facem lucrul acesta singuri. Așadar, să urmăm exemplul lui Ieremia. Adu-ți fricile în fața lui Dumnezeu și El îți va da instrumentele pentru a te confrunta cu fiecare în parte. El te știe dinainte să te fi născut; îți cunoaște temerile. Te poate ajuta să le înfrunți. Încrede-te numai în El!
Cecelia Nanni
