Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale. (Psalmii 17:8)
Am avut de curând șansa de a vizita galeria națională de artă din orașul meu natal, cu ocazia unei renumite competiții anuale în care erau expuse lucrări de artă pictate de cei cincizeci de finaliști ai competiției. Portretele expuse erau foarte diferite nu doar în privința subiectului, ci și a mărimii, stilului și culorilor folosite.
Trecând de la pictură la pictură, ghidul nostru ne împărtășea informații interesante despre fiecare subiect și despre fiecare artist, precum și despre tehnicile folosite în crearea portretului. Unul dintre aspectele frecvent menționate era culoarea ochilor. Unii dintre oamenii pictați pe pânză păreau să se uite direct la privitor cu o privire fixă, încrezătoare, în timp ce alții păreau să privească în zare. Ochii unora străluceau șăgalnic, dar, de câteva ori, ghidul a comentat asupra tristeții din ochii subiecților și ne-a descoperit faptul că pierduseră pe cineva drag cu câteva luni înainte ca portretul să le fi fost pictat.
Mi-am amintit de zicala: „Ochii sunt ferestrele sufletului.” Cu siguranță, ochii noștri pot descoperi ce se ascunde în inima noastră. Pe de altă parte, inima și mintea pot fi influențate – în rău sau în bine – de cuvintele pe care le auzim și de imaginile pe care le vedem. Isus a spus: „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric” (Matei 6:22,23). Mai departe, m-am gândit că te poți simți inconfortabil sau amenințat dacă cineva stă cu ochii pe tine, dar dacă cineva te veghează, te simți în siguranță. Să ne gândim, de exemplu, la ceea ce a spus psalmistul: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor” (Psalmii 34:15).
Ce sursă extraordinară de încredere și de încurajare este că putem vedea, cu ochii minții, lucrurile minunate pe care Dumnezeu ni le-a făgăduit în Cuvântul Său! După cum Pavel le-a scris credincioșilor din Efes: „[Și mă rog] să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 1:18,19).
Jennifer M. Baldwin
