Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. (Psalmii 119:114)
Depresia este un subiect oarecum sensibil. Cu toate acestea, unii oameni se luptă cu ea de mai multe ori de-a lungul vieții. Unii cred că dacă vorbesc despre starea lor depresivă vor fi fie compătimiți, fie „puși sub observație”, așa că își îngroapă sentimentele, de teama modului în care ar putea fi percepuți. În trecut, am purtat nenumărate bătălii cu depresia. Le numesc bătălii pentru că a trebuit literalmente să lupt ca să nu cedez șoaptelor pe care Diavolul mi le rostea la ureche.
Am putut să înving aceste stări numai prin Dumnezeu. Lupta împotriva depresiei îmi amintește de marea luptă dintre bine și rău. Chiar dacă Diavolul lupta să mă îndepărteze de Dumnezeu, Dumnezeu lupta pentru mine, atunci când nu mai aveam nicio putere.
De fiecare dată când simțeam nevoia să îmi fac rău sau să mă înec în supărările mele, Dumnezeu îmi amintea prin ce putere și prin ce minune am fost creată. Îmi amintea că mă iubește exact așa cum sunt – în ciuda tuturor lucrurilor făcute de mine care nu erau pe placul Lui. Când simțeam că nu sunt îndeajuns de bună pentru Dumnezeu, El îmi amintea că mă iubește cu tot cu defecte.
Dumnezeu mi-a dat o pace mai presus de înțelegerea omenească. Mi-a arătat că nu există nimic peste care să nu pot trece pentru că El stă chiar lângă mine; mi-a amintit că ar fi o dovadă de egoism să îmi fac rău pentru că cei dragi ai mei aveau să piardă ceea ce eu le puteam oferi și, în schimb, m-a întărit ca să lucrez pentru El.
Dragile mele surori, de fiecare dată când viața vă copleșește, mergeți la Dumnezeu! El este Tatăl nostru. El ne iubește și ne oferă numai ceea ce este cel mai bun pentru noi. Dumnezeu nu greșește. Când zilele tale negre îți par mai lungi decât ți-ai fi putut imagina vreodată, amintește-ți că Dumnezeu este chiar acolo, mergând alături de tine. Caută să Îl găsești și să te bucuri de plimbarea cu El, în loc să te concentrezi pe întuneric. „Renașterea” ta după depresie nu va fi o mărturie doar pentru tine, ci și pentru alții, ca să vadă cât de mare este Dumnezeul nostru.
De fiecare dată când încep să mă simt copleșită de zilele mohorâte, spun asemenea lui Iov: „Chiar dacă mă va ucide, tot mă voi încrede în El” (Iov 13:15, trad. după KJV). Toate situațiile cu care ne confruntăm în această viață sunt fie o lecție, fie o binecuvântare. Dumnezeu are grijă de noi!
Renauta Hinds
