Apa vieții

    Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică. (Ioan 4:14)

    Pentru acea femeie era doar o altă după-amiază normală. Pașii ei singuratici pe poteca prăfuită ascundeau gânduri întunecate. Plănuise să meargă după-amiaza după apă deoarece căldura puternică din toiul zilei avea să îi descurajeze pe alții să meargă și ei la fântână – alții care probabil ar fi umilit-o și ar fi făcut-o să se simtă inferioară. Era deja suficient de tristă și de deprimată.

    Femeia încetase de mult să mai viseze și nu putea decât să își accepte condiția de păcătoasă recunoscută, în comunitatea samariteană. Suspinând, a ajuns la fântână și și-a umplut urciorul. Apa era proaspătă. În timp ce se pregătea să plece înapoi spre casă, femeia a fost întreruptă de un bărbat necunoscut, care o privise tăcut. Nu o condamna din priviri cum făceau ceilalți săteni, ci în ochi I se citeau grija, sensibilitatea și compasiunea.

    Străinul i-a cerut femeii să Îi dea apă să bea.

    – De ce vrei apă de la o femeie samariteană? Nu ești evreu? L-a întrebat ea mirată.

    Era sigură că bărbatul din fața ei nu o cunoștea. Dar, de fapt, Isus o cunoștea mai bine decât oricine altcineva. El voia să vorbească inimii ei care era atât de lipsită de speranță – și să aducă pace sufletului ei uscat.

    Cu toate că fusese atât de rănită de această lume, femeia nu s-a putut opune vocii blânde și delicate a Celui care vorbea duhului ei zdrobit. El i-a pus întrebări cu blândețe și ea și-a recunoscut în fața Lui toate păcatele. Dar tonul Lui nu era acuzator. Cuvintele Lui sincere și vocea Lui iertătoare i-au umplut de speranță sufletul gol.

    Pacea și alinarea lui Hristos, pe care această femeie nu le experimentase niciodată, au transformat-o dintr-o femeie deprimată într-un mesager al mult așteptatului Salvator, căci El tocmai îi descoperise cine era cu adevărat. Cu inima plină de bucurie, femeia samariteană a fugit în cetate și a dat de veste că tocmai Îl întâlnise pe Mesia cel făgăduit. Devenise un predicator al Cuvântului vieții. Bând din apa vie pe care Hristos i-o oferise, femeia a devenit o fântână care îi înviora pe alții, a cărei lucrare de câștigare de suflete avea să curgă până în veșnicie.

    Draga mea prietenă, încă mai este din Apa Vieții pentru fiecare dintre noi, în vocea blândă a lui Isus și în inima Lui. El ne invită să ne împărtășim cu bucuria mântuirii și ne oferă iertarea și iubirea Lui.

    Sueli da Silva Pereira

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Obiceiul bunicii

    Prețuiesc legătura pe care bunica a avut-o cu adevăratul și viul Dumnezeu. Toți ar trebui să aibă un așa model. Doamne, Îți mulțumesc pentru modelul pe care mi l-ai dat!

    Traversând Wawa Boom – partea 2

    Lui Îi pasă atât de mult de noi. El dorește ca noi să avem încredere că El este cu noi în „bărcile” noastre, în încercările noastre – chiar și în mijlocul pustietății! Vremurile grele cu El ne întăresc întotdeauna credința în El!

    Traversând Wawa Boom – partea 1

    Dacă te simți singură pe malurile unui râu uriaș plin de probleme fără vreo modalitate, omenește vorbind, de a traversa, adu-ți aminte de copiii lui Dumnezeu în fața Mării Roșii și a râului Iordan. Adu-ți aminte că, atunci când ei s-au încrezut în El, Dumnezeu a făcut o cale.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....