Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare (…).” (Exodul 16:4)
Iubesc să ascult sunetul ploii pe acoperiș, la orice oră din zi sau din noapte. Dintr-un anumit motiv, găsesc acest lucru foarte liniștitor. Dar prea multă ploaie va distruge potecile și poate să inunde streșinile și jgheaburile, ori straturile mele de flori. Ploaia face ca râmele să iasă din pământ și să moară pe trotuarele cimentate. Ploaia poate să distrugă o nuntă în aer liber sau un joc de golf. Îmi aduc aminte cum în copilărie spuneam: „Ploaie, ploaie, nu veni; vino într-o altă zi!”
Odată, fiind în vizită la fiica și la nepoata mea, care locuiesc la aproximativ o jumătate de oră distanță de casa mea, am avut privilegiul să fiu martoră la unul dintre dulcile momente în care un copil se bucură de ploaie.
Fiica mea a hotărât să ne scoată la cină în oraș. Ploua cu găleata. În timp ce ne îndreptam spre oraș, discutam avantajele și dezavantajele unei ploi atât de puternice. Am menționat că era o binecuvântare.
– Am multe lucruri de făcut, am spus, dar acum nu va mai trebui să ud grădina mâine.
Fiica mea mi-a răspuns în glumă:
– Da, și nici eu nu trebuie să îmi mai spăl mașina.
De pe bancheta din spate, unde se afla nepoțica mea în vârstă de opt ani, nu se auzea nimic, dar cu siguranță ne auzise vorbind. Deodată, și-a ridicat brațele în sus și a spus cu un glas dulce:
– O, mulțumim, ploaie!
Apoi a tăcut din nou.
– Da, putem fi cu toții recunoscători pentru ploaie, i-am spus.
Multe zile m-am gândit la ceea ce a spus și am încercat să gândesc și să simt ceea ce ea a gândit și a simțit. În primul rând este un copil foarte receptiv, care se gândește mult la micuța ei viață, în general. În al doilea rând (cunoscând-o) se gândea la faptul că mama și bunica ei nu trebuiau să mai muncească atât de mult datorită ploii; ploaia avusese grijă de lucrul acesta în locul lor. Nepoata mea împlinește anul acesta șaisprezece ani și este iubitoare și grijulie – ca Tatăl nostru ceresc.
El Se gândește la noi și este întotdeauna preocupat de binele nostru. Încă așteaptă ca noi să ne manifestăm recunoștința și să Îi fim credincioși.
Vidella McClellan
