Articolul precedentUn test clinic controlat
    Articolul următorEtajul 12

    Mică, dar nimicitoare

    Întăreşte-mi paşii în cuvântul Tău şi nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine! (Psalmii 119:133)

    Pe 15 decembrie 2017, m-am zgâriat puțin la degetul mijlociu de la mâna dreaptă. A sângerat ușor, vreme de câteva secunde, apoi s-a oprit. Șapte zile mai târziu, pe 22 decembrie, m-am trezit că acea mică zgârietură „nesemnificativă” îmi distrugea trupul. Degetul mijlociu era inflamat, dezgustător de umflat și foarte dureros. Nu protejasem zgârietura de expunerea la bacterii – de fapt, nici nu mă mai gândisem la ea.

    Pe 24 decembrie, am ajuns la camera de urgențe a spitalului local, având nevoie de antibiotice orale. Pe 26 decembrie, medicul mi-a prescris niște antibiotice mai puternice, dar pe 27 decembrie am fost internată cu frisoane și am primit antibiotice intravenos, în ziua următoare fiind programată pentru operație la mână.

    Mica zgârietură „nesemnificativă” pe care o suferisem pe 15 decembrie devenise un portal pentru bacteriile care și-au făcut cuib în articulațiile degetului meu. Era nevoie de operație pentru curățarea articulațiilor și pentru eliberarea presiunii periculos de mari care împiedica circulația sângelui în acea zonă și care ar fi putut provoca leziuni permanente sau moartea acelui deget, din lipsa oxigenului. Degetul meu nu s-a vindecat complet nici după șase luni de la acea zgârietură. Încă mai era dureros și umflat, nu îl puteam îndoi complet și aveam nevoie de terapie fizică ca să revină la normal.

    Această experiență îmi amintește de perfidia păcatului – de păcatele „mici” din viața mea, care par nesemnificative: o mică minciună albă, prin care să ascund un adevăr despre care nu vreau să se știe, sau bârfa, invidia ori răutatea din inima mea. Deși nu sunt considerate păcate odioase precum adulterul, molestarea copiilor sau crima, ele tot ne pot infecta, pot deveni un obicei, se pot înmulți și ne pot separa de Dumnezeu. Pot opri creșterea spirituală și pot duce la moartea veșnică.

    Ellen G. White a scris cândva: „«Lumina aceasta este adevărata Lumină care luminează pe orice om, venind în lume», care luminează cămările tainice ale sufletului, iar lucrurile ascunse ale întunericului sunt aduse la lumină.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 24.) Adeseori Îi cer Duhului Sfânt, Lumina mea, să lumineze și să îndepărteze aceste mici „păcate” din inima mea și să mă conducă la o mai mare apropiere de Dumnezeu.

    Terry Roselmond-Moore

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Obiceiul bunicii

    Prețuiesc legătura pe care bunica a avut-o cu adevăratul și viul Dumnezeu. Toți ar trebui să aibă un așa model. Doamne, Îți mulțumesc pentru modelul pe care mi l-ai dat!

    Traversând Wawa Boom – partea 2

    Lui Îi pasă atât de mult de noi. El dorește ca noi să avem încredere că El este cu noi în „bărcile” noastre, în încercările noastre – chiar și în mijlocul pustietății! Vremurile grele cu El ne întăresc întotdeauna credința în El!

    Traversând Wawa Boom – partea 1

    Dacă te simți singură pe malurile unui râu uriaș plin de probleme fără vreo modalitate, omenește vorbind, de a traversa, adu-ți aminte de copiii lui Dumnezeu în fața Mării Roșii și a râului Iordan. Adu-ți aminte că, atunci când ei s-au încrezut în El, Dumnezeu a făcut o cale.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....