Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţea. (Psalmii 45:11)
Ne jucam afară, în timp ce mama dormea în casă. Ne plictisiserăm. Cele două surori mai mari ale mele au hotărât că aveam nevoie de o piscină, așa că am început să săpăm în curte ca să ne facem singure una. Era o zi călduroasă, așa că săpatul a devenit din ce în ce mai greu.
Am săpat o vreme, apoi am început iarăși să ne simțim obosite și plictisite. Așa că am turnat apă în gaura mică pe care o făcuserăm. Gaura s-a umplut, dar pământul rămas a început să se amestece cu apa și s-a transformat în noroi.
Atunci, surorile mele și-au amintit că „vedetele de cinema” foloseau „împachetarea cu nămol” ca să se facă mai frumoase. S-au uitat la mine și au decis că aveam nevoie, într-adevăr, de un tratament de înfrumusețare. Ați ghicit. Au început să amestece noroiul și să îl pună pe fața mea. Nu a durat mult până când au început să îmi pună noroi și pe mâini și pe picioare. Le-am lăsat să îmi facă „baie cu nămol” pentru că mă simțeam cu adevărat urâtă, chiar dacă eram doar un copil. Dacă cineva mi-ar fi sugerat ceva care m-ar fi făcut mai frumoasă, aș fi acceptat – chiar dacă mi-ar fi zis să mănânc doar resturi de pâine. Le-aș fi mâncat repede și poate chiar aș fi învățat să îmi placă. Dar acum eram o „regină a nămolului”. Poate că asta chiar o să funcționeze, mă gândeam, și ne distrăm atât de bine. Mintea mea era purtată de gândul unei frumuseți mai mari.
Mama s-a trezit la scurtă vreme și s-a uitat pe geam, în timp ce pregătea prânzul. Spre îngrijorarea ei, fiica ei cea mică era toată învelită în noroi. A ieșit în grabă din casă, cu o nuia pe care nu a ezitat să o folosească pe mine.
Când m-am maturizat, mi-am dat seama că frumusețea exterioară provoacă multe dureri de inimă. Copacii, florile și chiar și păsările cerului și-au primit frumusețea direct de la Dumnezeu. De ce atunci, în copilărie, căutăm frumusețea până și în joacă? De ce am crede că frumusețea este mai importantă decât înțelepciunea sau cunoștințele? Ba mai mult, de ce nu am considera biserica, Biblia sau chiar relația noastră cu Dumnezeu ca fiind cele mai importante aspecte ale vieții noastre? Stăteam acolo cu noroiul curgând de pe mine, în timp ce mama îmi dădea cu nuiaua peste picioare, când, de fapt, adevărata mea frumusețe constase tot timpul în relația cu Tatăl meu ceresc.
Iubite Tată, ajută-ne să realizăm frumusețea care constă în a Te iubi și a le vorbi altora despre Tine.
Avonda White-Krause
