Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata.” Dar toţi parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. (Luca 14:16-18)
– Da, cina mea festivă era gata, iar masa era așezată pentru opt persoane.
Cu doar douăzeci de minute înainte de timpul stabilit pentru întâlnire, le‑am trimis un mesaj-text șoferilor celor două mașini care se aflau pe drum spre noi. „Masa este gata!” Unul dintre șoferi a răspuns curând, sunând la ușa de la intrare. Celălalt șofer, care trebuia să îi aducă pe majoritatea invitaților, mi-a răspuns câteva minute mai târziu: „Mi-am început ziua târziu astăzi și nu am avut timp să termin tot ce aveam de făcut. Îmi pare rău, dar nu voi putea ajunge la întâlnire. Sper însă să mă bucur de clipe de părtășie cu voi foarte curând.”
Am simțit imediat o dezamăgire profundă, care mi-a lăsat un gol în stomac.
Am decis să nu mă panichez. Trebuia să mă gândesc, înainte să răspund. Oaspetele care deja ajunsese s-a uitat la cât de frumos era aranjată masa, a tras în nări aroma mâncării proaspăt preparate și mi-a spus că de-abia aștepta să mănânce. I-am arătat atunci mesajul pe care tocmai îl primisem, pentru că îi cunoștea îndeaproape pe ceilalți invitați.
Cu oarecare frământare în glas, mi-a spus:
– Nu este vorba doar despre mâncare, ci despre întregul proces. Toată pregătirea pe care ai făcut-o în așteptarea acestui moment: stabilirea meniului, mersul la cumpărături, gătitul, curățenia, aranjatul mesei.
Îmi înțelegea dezamăgirea. Îi invitasem pe toți personal pentru că erau oameni dragi sufletului meu.
După ce i-am sunat și m-am rugat de ei, unii dintre ei au reușit să ajungă mai târziu. În timp ce savuram cina, am început să simt iarăși o oarecare bucurie. Mi-a venit din nou în minte parabola lui Hristos din Luca 14. Totul era pregătit, dar invitații au găsit scuze ca să nu participe. Invitația nu era principala lor prioritate. Atunci, gazda și-a deschis ușa pentru cei care aveau să aprecieze cu adevărat: săracii, ciungii, orbii și șchiopii.
Sunt grijile acestei lumi mai importante pentru tine decât invitația lui Hristos la ospățul ceresc? Nu vom avea o a doua șansă. Ușa va fi închisă odată ce Mirele sosește.
Să ne pregătim!
Sonia Kennedy-Brown
