Unul… I-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.” (Luca 11:1)
Întotdeauna îmi pun întrebarea: Ce înseamnă adevărata rugăciune? Înseamnă să te rogi pentru anumite lucruri, și după ce le primești – sau nu – încetezi să te mai rogi? În Biblie citesc că Iacov s-a luptat cu Dumnezeu și a spus: „Nu te voi lăsa până nu mă vei binecuvânta.” Nu uitați, Iacov era un păcătos ca și noi. El și-a înșelat fratele, furându-i dreptul de întâi născut. Și totuși, când ne întâlnim cu Dumnezeu, viața noastră nu va mai fi niciodată la fel. Noi, asemenea lui Iacov, avem nevoie să ne luptăm cu Dumnezeu în rugăciune și să nu Îl lăsăm până nu ne binecuvântează.
Rugăciunea nu este o strategie de a obține lucruri de la Dumnezeu sau de a obține binecuvântări. Ci este modalitatea de a ne aprofunda relația cu Creatorul nostru. Noi Îi vorbim ca unui prieten, ne deschidem inima înaintea Lui și începem să purtăm o discuție cu El. Rugăciunea tainică este miezul religiei noastre. Noi Îi aducem laude și Îi împărtășim temerile și dorințele secrete, dar și succesele.
Câți dintre noi, atunci când ne confruntăm cu o provocare, alergăm repede la prieteni (care nici măcar nu ne vor întotdeauna binele) pentru a le împărtăși temerile și visurile noastre? Dumnezeu ar trebui să fie primul căruia să Îi spunem ce este în inima noastră.
Trebuie să ne rugăm neîncetat. Să nu uităm niciodată că rugăciunea nu Îl aduce pe Dumnezeu aici jos, la noi, ci ne înalță pe noi la El. Rugăciunea este cheia către o credință puternică. Viața fără rugăciune este goală. Nu, rugăciunile nu primesc întotdeauna răspunsul pe care îl așteptăm, dar Dumnezeu ne vrea binele întotdeauna. Dumnezeu nu ne oferă tot ce Îi cerem, dar El ne binecuvântează cu lucrurile de care avem nevoie. Așa că dacă răspunsul Lui este „nu” sau „mai așteaptă”, nu te îngrijora, căci de acum urmează ce este mai bun. Rugăciunea mea, când pășim în viață înfruntând toate provocările din această lume, este ca să ne apropiem mai mult de El.
Deborah Matshaya
