Dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău. (Proverbele 1:33)
Am o cățelușă de cincisprezece luni, pe nume Cinnamon – un Yorkie-poo cu părul în mai multe culori, negru, maro, auriu și bej. Este credincioasă și foarte sociabilă. Îi place să stea aproape de mine sau de soțul meu și vine în urma noastră repede, dacă vreunul merge în altă cameră sau în bucătărie pentru o gustare. Totodată este și foarte năzdrăvană: fură telecomanda de la televizor, șosetele sau orice este suficient de jos pentru a apuca. Este mai mult decât au nevoie doi pensionari, dar o iubim și sperăm că își va schimba comportamentul. Acum nu ne mai putem imagina viața fără ea. Cinnamon a fost sterilizată recent. După operație am adus-o acasă cu trei zile de medicamente pentru durere și instrucțiuni stricte pentru recuperare: să nu o plimbăm prea mult în primele 10-14 zile, să nu o lăsăm să fie foarte activă, să nu o lăsăm să își lingă rănile și să o ajutăm să urce scările. Un câine foarte activ întotdeauna are ceva de făcut, așa că ne întrebam dacă vom putea respecta instrucțiunile.
Primele două zile doar a stat și nu prea a mâncat, băut sau lătrat, așa că ne-am gândit că va fi ușor. Dar nu a trecut mult până a început să urce și să coboare scările la fel ca înainte, sărea de pe canapea și alerga la fereastră pentru a lătra la trecători, și toate acestea îi oboseau abdomenul. Am încercat să îi anticipăm mișcările pentru a o opri, dar nu a funcționat. Mintea ei era fixată pe ce îi plăcea să facă și când voia să facă. Nu asculta și nici nu se supunea, nu se trăgea înapoi de la a face lucrurile ei preferate – cu sau fără operație.
Din recuperarea ei, eu și Will am învățat lecții valoroase despre viață, vindecare și reguli care să ne țină în siguranță. Noi avem o viață bună, dar uneori marele Medic trebuie să mai facă câte o operație pentru a ne scăpa de păcatele noastre. Dumnezeu ne dă și instrucțiuni pentru vindecare – din grijă pentru sănătatea, fericirea și calitatea vieții noastre. Curând ne dăm seama că ne este dor de înclinațiile de a face lucrurile pe care obișnuiam să le facem, așa că dăm la o parte precauția și nu luăm în seamă posibilele regrese, ne întoarcem la vechile cărări – nepăsându-ne sau neștiind că ar putea apărea leziuni temporare sau permanente. Chiar avându-L pe Dumnezeu aproape să ne păzească, noi totuși facem ce vrem, neluând seama la semnele de avertizare și ignorând instrucțiunile date spre binele nostru. Doamne, ajută-ne să știm și să acceptăm instrucțiunile Tale divine, să ne lăsăm călăuziți de mâna Ta și să fim întotdeauna recunoscători pentru dragostea Ta!
Iris L. Kitching
