El a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10:27)
Era și timpul să cumpărăm mobilă nouă pentru noul apartament, după ce am aruncat ce am folosit cincisprezece ani. Așa că Samuel, un frate de la biserică, m-a dus până la magazin pentru a căuta ce aveam nevoie. Apoi, pentru că Samuel trebuia să își continue treaba, am fost obligată să mă întorc acasă cu autobuzul. În stația de autobuz am salutat un domn mai în vârstă printr-un „Bună!” prietenesc.
Cu zâmbet larg, el m-a întrebat:
– Și dumneavoastră mergeți tot cu autobuzul 24B?
– Da, domnule, i-am răspuns eu tot zâmbind.
Când a venit autobuzul, mi-am dat seama că nu aveam mărunțiș pentru a plăti biletul. Foarte rar folosesc autobuzul, deoarece merg cu mașina în fiecare zi.
Domnul mai în vârstă, pe care tocmai îl întâlnisem, m-a văzut căutând disperată în poșetă. Pur și simplu mi-a înmânat biletul lui. M-am simțit prost să îi iau biletul, așa că i-am dat o bancnotă de douăzeci de dolari. El a refuzat să o accepte. Pentru că ceilalți pasageri nu îmi puteau schimba banii, nu putea face altceva decât să accept și să folosesc biletul acestui domn binevoitor. Da, mi s-a întâmplat din nou. Mi-am făcut un prieten nou – pur și simplu!
Acest bunic drăguț și-a deschis inima în fața mea, pentru că eu l-am salutat. El s-a comportat așa cum ne învață Hristos în versetul de astăzi – să ne îngrijim de semenii noștri. Ce s-ar fi întâmplat dacă l-aș fi ignorat? Prieteni, vă spun că el m-a iubit pe mine mai mult decât s-a iubit pe el când mi-a dat singurul lui bilet și apoi a trebuit să folosească alți bani pentru a-și plăti biletul lui. Toate acestea le-a făcut cu zâmbetul pe buze și repetând: „Nu te îngrijora, dragă, este în regulă.”
Fie ca tu și cu mine să facem la fel pentru alții! (Vezi Luca 10:37.)
A fost o călătorie lungă cu autobuzul. Când am ajuns la destinație, i-am spus binefăcătorului meu: „Vă mulțumesc și Dumnezeu să vă binecuvânteze!” Mi-a strâns mâna călduros și a spus din nou: „Nu-ți fă griji, dragă.”
Eu și cu tine avem o inimă la fel de mare ca a acestui om care m-a ajutat? Sunt sigură că, într-o zi, Dumnezeul nostru îl va binecuvânta pentru bunătatea lui, pentru că a spus că o va face. Căci atunci când îi ajutăm pe alții, Îl ajutăm pe Isus (Matei 25:40).
Prietene, păstrează-ți zâmbetul pe față la fel ca acest om. Și nu uita să saluți!
Mabel Kwei
