Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
Psalmii 103:10-12
Dna Brummel, dacă cineva ar fura de la dumneavoastră și după aceea v-ar minți, l-ați ierta?
M-am uitat spre fetița de clasa a patra care îmi adresa această întrebare. Era după ore și eu eram însărcinată cu supravegherea elevilor care așteptau autobuzul pentru a se întoarce acasă. Această fetiță, pe care nu o cunoșteam aproape deloc, îmi cerea sfatul.
– A furat cineva de la tine și apoi te-a mințit? am întrebat-o eu.
Ea a dat aprobator din cap și mi-a spus că o colegă i-a furat un autocolant din penar. Apoi, când profesoara i-a spus să vorbească cu cealaltă fată despre acest lucru, ea a mințit și i-a spus că deja își ceruse scuze pentru fapta ei greșită.
– Pur și simplu nu cred că ar trebui să o iert, a insistat mica mea prietenă.
Primul meu gând a fost că, probabil, acel autocolant costa foarte puțin, dar, totodată, mi-am dat seama că ea îmi destăinuia ceva important pentru ea. Așa că am mai vorbit cu ea încă puțin despre iertare, că ar putea face acest lucru pentru ea astfel încât să nu mai fie mânioasă. I-am reamintit că își putea controla doar comportamentul ei, nu și al celorlalți, și că speranța mea era ca ea întotdeauna să aleagă să fie bună și plină de compasiune.
După ce a ajuns autobuzul și au plecat toți copiii, am meditat la conversația avută. Mai purtam eu vreo ranchiună – aveam nevoie să mai iert pe cineva? Știam că mai exista. Mi-am dat seama că rana mea și simțămintele mele ciudate erau pentru niște lucruri care probabil că în ochii lui Dumnezeu erau neînsemnate, la fel cum a fost autocolantul pentru mine. Mi-am reamintim mie însămi de toate lucrurile pe care i le-am spus acelei fete și mi-am dat seama că poate ar trebui să mă concentrez asupra mea.
Când mă lupt cu mine ca să iert, trebuie să îmi amintesc cât de bun și milostiv este Domnul meu și că iertarea Lui plină de milă îmi este acordată din nou și din nou. Această iertare divină, care mă inspiră, îmi oferă capacitatea de a lăsa în urmă ranchiuna și simțămintele de durere pe care viața mi le aduce în cale.
