Astfel dar cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.
1 Corinteni 10:12
Cele douăzeci și patru de ore acordate grațios de Dumnezeu de-abia îmi ajung în fiecare zi. Cu o minte prea aglomerată, aș putea adormi în timp ce conduc, indiferent de momentul zilei. Uneori ascultam predici audio, imnuri sau cărți religioase pentru a mă ține trează. Totuși, într-o zi de miercuri, în timp ce mă întorceam la lucru după ce îmi rezolvasem treaba, de-abia mai puteam să îmi țin ochii deschiși. Cu o noapte înainte (și aproape fiecare noapte din acea săptămână), abia dormisem cinci ore. Obișnuiam să mă culc târziu și să mă trezesc devreme. Viața mea era plină de griji care adesea mă țineau trează până la miezul nopții și chiar mai târziu. Tocmai de aceea eram și atât de obosită, nedormită!
În timp ce conduceam mă luptam cu somnul, dar nu m-am sinchisit să opresc să sun pe cineva sau să vorbesc cu cineva care să mă țină trează în timp ce conduceam. Cam cu trei minute înainte să ajung la clădirea de birouri, m-am trezit înconjurată și blocată din toate părțile de un convoi de mașini de poliție, toate cu luminile și sirenele aprinse. Șocată, tot ce am mai auzit a fost: „Stop! Opriți mașina! Stop! Deschideți ușa.” Încă uimită, am oprit. Unul dintre ei, o doamnă polițist, mi-a deschis repede ușa din dreapta, a întins mâna și a luat cheile din contact. Când ochii mei adormiți s-au deschis, de tot m-a cuprins o presimțire rea! Am fost interogată și testată cu etilostestul. Le-am spus polițiștilor că nu am consumat niciodată alcool. Ei mi-au verificat permisul de conducere și au descoperit că biroul meu era chiar în clădirea alăturată clădirii poliției, după colț. Totuși, din nefericire, tot am fost arestată pentru că cineva care conducea în spatele meu observase virajele mele repetate și că aproape cauzasem accidente înainte de a alerta poliția că eram un pericol pe șosea. Probabil acea persoană a crezut că trebuie să fiu oprită. După ce am fost eliberată, mi-am dat seama că eram vinovată. M-am pus pe mine și pe ceilalți în pericol.
În 1978, Candi Staton a cântat o melodie intitulată: „Victima”. M-am văzut ca fiind o „victimă” a propriului cântec pe care îl cântam. Ca evanghelist și educator de sănătate, odihna este una din legile naturale pe care o evidențiez. Sunt recunoscătoare că Dumnezeu m-a scutit de ceea ce ar fi putut fi o mare rușine, să ajung pe mâna legii.
Cineva întotdeauna te privește. Este responsabilitatea ta să conduci prin exemplu – să trăiești ceea ce predici. Împlinește în viața ta, parcurge tu însuți traseul, fă ce este bine și nu vorbi doar despre ce este bine.
