„Un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.
Isaia 61:3
Cu aproximativ trei ani înainte de trecerea în neființă a mamei mele, în 1995, ea mi-a dat o plantă mică și frumoasă. Am plantat-o în fața ușii casei și am îngrijit-o zilnic. Din nefericire, mama nu a știut numele plantei. Aceasta făcea bobițe galbene și niște flori delicate și mici de culoare violacee. A crescut până la aproape nouăzeci de centimetri până să vină iarna.
Iarna anului 1999 a fost foarte grea. Mai târziu, pe 29 august, zona noastră a fost lovită de o tornadă. Aceasta a produs mult dezastru și multe pagube. De fapt, gardul nostru viu a căzut peste micul copac oferit de mama. Cu atât de multe lucruri importante de care să mă ocup – precum repararea acoperișului, înlocuirea jgheaburilor și măsurătorile pentru geamuri noi – au trecut nouă luni până când, în cele din urmă, am eliberat de sub gardul viu micul copac, care acum nu mai avea frunze și părea lipsit de viață.
Soțul meu a vrut să îl scoată și să îl arunce.
Eu i-am spus: „Te rog, mai dă-i o șansă.” Sunt atât de bucuroasă că am stăruit ca pomul să rămână și să poată crește. Soțul meu s-a îmbolnăvit și a murit în septembrie 2011. Nu a reușit să vadă cât de mare și frumos a crescut pomul.
Apoi, în 2016–2017 a venit o secetă. Pomului i-au căzut toate frunzele și crengile păreau ca niște bețe uscate. Chiar am crezut că era pe ducă și am fost tristă să îl văd în acea stare, dar a supraviețuit. În 2019 a fost o iarnă geroasă cu ploi puternice, totuși pomul a continuat să crească. După ce mulți ani am încercat să îi aflu numele, acum știu că este un copac duranta.
Copacul oferit în dar de mama îmi amintește de viața mea. Mama ne-a dat naștere, ne-a hrănit și ne-a ajutat să creștem, să fim oameni buni. Ea nu putea ști ce probleme de „secetă” vor veni în calea noastră. A trebuit să îndurăm toate anotimpurile pentru a trece prin viață: durere, boală și moarte. Dar privind zilnic spre Mântuitorul nostru găsim curaj și tărie în El pentru a ține piept fiecărei zile noi.
De fiecare dată când admir copacul meu duranta mă gândesc la darul mamei pentru mine. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că mi-a dat o mamă care iubea să aibă grijă de plante și Îl iubea pe Domnul, la fel m-a învățat și pe mine. Îi mulțumesc maestrului Grădinar că a făcut copacul duranta să crească, așa cum și pe noi ne crește trecându-ne prin încercări.
