Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbele 22:6
A-l învăța pe copil să facă primii pași este ușor și o adevărată bucurie: este una dintre cele mai pline de satisfacție sarcini. În 2001, la scurtă vreme după nașterea micului Samuel, ne-am dat seama că el părea să refuze să stea culcat. Își întindea gâtul forțat în încercarea de a se ridica. În doar câteva luni a început să meargă de-a bușilea și să se ridice. Înainte de prima aniversare alerga peste tot. Victoria primului pas a fost atât a mea, cât și a lui. A fost foarte interesant să îi văd eforturile de a sta drept, ținându-și brațele în sus, în ciuda unui umblet ciudat. Dar a reușit. Totuși, când a venit vorba să îl învățăm să pășească în viață lucrurile s-au complicat foarte mult. Există o inconsecvență în atitudinea omului și uneori mintea lui de copil nu putea discerne între ce este bine și ce este periculos. A fost nevoie să repetăm instrucțiunile de nenumărate ori până când el să deosebească binele de rău. Totuși, când noi, adulții, l-am învățat ce era bine –, dar făceam opusul – imediat ne lua la întrebări.
Fiecare copil este o cutie frumoasă, colorată la exterior și „goală” (neformată) pe interior. Fiecare copil a moștenit genetic personalități și trăsături de la părinții lui, dar a modela o minte este un dar, un privilegiu sfânt și o responsabilitate dată nouă de Dumnezeu. Dar mulți nu fac prea mult cu acest privilegiu și neglijează cea mai nobilă sarcină din univers. Fiecare copil are nevoie de dragoste, afecțiune, răbdare și limite. Responsabilitatea stă în mâinile părinților, dar se extinde întregii familii, membrilor bisericii, profesorilor și comunității. Cu toții avem copii în jur. Dacă fiecare dintre noi dă un exemplu bun, acea minte însetată va deveni tot mai mult direcționată spre a lua decizii corecte. Uneori, sarcina noastră poate părea fără rod, dar, de-a lungul timpului, ne dăm seama de valoarea unui exemplu adecvat și întreaga societate va beneficia.
Copiii ar trebui să învețe încă de la o vârstă fragedă să pășească pe calea cea bună. Deși încă nu înțeleg consecințele păcatului, ei sunt totuși liberi să aleagă și să ia decizii bune dacă sunt îndrumați spre calea cea bună. Sperăm ca de îndată ce înțeleg semnificația bunătății, dragostei, răbdării, iertării și sincerității, ei vor deveni adulți sinceri, etici și deschiși. Ne rugăm ca întotdeauna să umble alături de Dumnezeu și să înțeleagă dragostea și dreptatea Lui, aducând lumină și speranță multor altora, în special celor mici.
