Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt, și că nu este nimic trainic sub soare.
Eclesiastul 2:10,11
Am două doctorate; soțul meu îmi tot spune că voi ajunge și la al treilea. Să nu îi spuneți, dar adevărul este că uneori mă trezesc că mă uit la vreun program educațional, gândindu-mă: Cu siguranță că ar fi interesant sau Cât mi-aș dori să mă înscriu și eu dacă aș avea timp (sau bani)! Încă nu am ajuns să cedez acestor gânduri, dar ele sunt acolo. Asta deoarece capacitatea umană nu are limită în a-și dori să facă sau să obțină lucruri de interes sau plăcere personală. Această lecție am înțeles-o mai bine din povestea împăratului Solomon.
Am mai citit-o și înainte, dar, de data aceasta am fost atât de captivată, de parcă urmăream un film. Mai întâi, Solomon începe prin a construi templul și aproape că poți simți fervoarea și devotarea pe care le are pentru Dumnezeu. Dar apoi îi ia chiar mai mult să își construiască o casă. Când, în cele din urmă, termină și cu casa, el continuă să strângă și să construiască atât de multe, încât împărăteasa din Seba, atunci când îl vizitează, este copleșită. După aceea aflăm că Solomon își strângea și multe neveste – mai multe decât oricine din istorie.
Când am terminat de citit despre viața lui Solomon, am simțit că, indirect, am retrăit ceva ce știam de mulți ani: Lucrurile pe care te concentrezi și pui accentul sunt întotdeauna mai importante decât ce spui că este mai important. Vedeți voi, multe dintre lucrurile pe care le-a făcut Solomon erau bune. Totuși, în alergarea lui după aceste lucruri, concentrarea lui Solomon s-a schimbat radical de pe realizarea anumitor lucruri pe lucruri în sine. Tot așa și concentrarea lui nu a mai fost pe Dumnezeu. Totul s-a întâmplat treptat, zi după zi, decizie după decizie, preocupare după preocupare.
Așa că astăzi, indiferent ce mă interesează, trebuie să mă asigur că toată concentrarea meu este pe Dumnezeu și pe a-L vedea. Asta pentru că nu contează cât de bun ar fi un lucru, dacă îți captează toată atenția și te distrage, în final nu va fi bine pentru tine dacă zilnic și conștient nu faci din a-L căuta pe Dumnezeu și a sta în prezența Lui scopul central al vieții tale.
