Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? (Matei 6:26,30)
În fiecare an, chiar în preajma Zilei Recunoștinței (în Statele Unite este la sfârșitul lunii noiembrie), încep să apară cataloage cu semințe în cutia poștală. În ele sunt fotografii frumoase cu fructe și legume atrăgătoare și flori colorate.
Aceste imagini mă umplu de speranță și mă fac să tânjesc după zilele mai calde. Când se adună cataloagele pe dulapul din bucătărie, parcă încep să vizualizez grădina – unde ce voi planta? Ce culturi noi voi încerca anul acesta? Aceste cataloage sunt o dezordine bine-venită în casa mea.
Câteva informații: în 2014, doi prieteni ne-au dat unui prieten și mie permisiunea de a lucra o porțiune din terenul lor de un hectar și jumătate de teren arabil. Ei nu grădinăresc și nu plantează nimic. Ca plată pentru faptul că am folosit terenul lor, ei ne-au rugat doar să le permitem să se bucure de recoltă împreună cu noi. Nicio problemă. Deja împărțeam mare parte din recolta din câteva terenuri mici pe care le aveam într-o grădină comunitară. Am ales aproape un sfert de hectar într-un loc însorit.
În acest an, admirând pozele din cataloage și schițându-mi partea mea din grădină, m-am gândit la cât este de lucru într-o grădină și cât de bine te simți când mănânci din prima recoltă de căpșuni la începutul lunii mai. Și cât de frumos este când duc un coș de verdețuri la biserică și îi invit pe oameni să ia ce doresc.
Îmi planific cu atenție grădina, astfel încât să includ plante care atrag polenizatorii – albine, păsări, fluturi. Toată vara tufele de zmeură sunt acoperite de albine; avem atât de multe păsări, încât privitorii au spus că grădina le amintește de filmul lui Alfred Hitchcock, Păsările. Oamenii fac poze la fluturii monarh și la cei colorați care invadează cârciumăresele.
Când privesc la toate creaturile diverse și minunate, la florile colorate, îmi amintesc de cuvintele lui Isus când El le-a spus ascultătorilor Lui să se uite la crinii de pe câmp sau la păsările cerului. Ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nu lucrează, nu torc, nu țes, dar Dumnezeu are grijă de ele. Cu cât mai mult se va îngriji Dumnezeu de noi? Noi trebuie doar să Îi cerem lui Dumnezeu să se îngrijească de nevoile noastre.
Jean Arthur
