Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
Luca 1:37
Smokey cântărește aproximativ 1,8 kilograme. Dar când este îmbrăcat cu mica lui geacă roșie pentru câini, probabil că este mai greu. Laurie, o prietenă, și Smokey făceau hiking pe un traseu îndepărtat din statul Washington. Era decembrie și afară era foarte frig, ningea. Un grup împreună cu câinele lor au trecut de cei trei; Smokey s-a luat după ei. Oricât l-a strigat el nu a venit înapoi, așa că Laurie și prietena ei au început să meargă și ele la vale. Nicăieri nu se zărea câinele. S-au oprit la o casă aproape de baza traseului și l-au rugat pe bărbatul din ușă să se uite și el după micul câine. Dar văzând foarte des urși, pume și lupi în curtea casei lui… „Mă voi uita”, a promis el. „De fapt, îl voi ruga pe prietenul meu, Brian, să îl caute și el pe Smokey. El știe traseul cu ochii închiși.”
Laurie și prietena ei s-au întors la traseu și au început să urce din nou, rugându‑se și strigând. La ora 22 s-au întors, înghețate și demoralizate, de acum temându-se pentru propria siguranță pe întuneric și pe un teren alunecos. Laurie i-a povestit soțului ei, care era într-o călătorie, și prietenilor ei de pe Facebook de situația lui Smokey. Au început rugăciunile. După aceea a urmat o noapte albă. Ziua următoare, devreme, Laurie s-a întors pe munte. Ea era obosită, neliniștită, înfrigurată și, sincer, oarecum îndoielnică de faptul că lui Dumnezeu chiar Îi păsa de ea personal, cu atât mai puțin de un câine. Totuși, ea și-a continuat drumul, rugându-se. La un moment dat, când a crezut că nu poate merge mai sus (și deja era mai sus decât locul în care fugise Smokey – la vale), a ajuns la concluzia că probabil Smokey dispăruse pentru totdeauna. Trecuseră treizeci și șase de ore de când nu îl văzuse, și Laurie nu credea că mai era în viață. S-a întors la un platou puțin mai deschis de lângă traseu și s-a oprit pentru odihnă și meditație. Atunci a auzit un sunet de deasupra ei și a văzut, printre lacrimi, un bărbat care apărea de după colț. El ținea o mogâldeață mică și roșie în brațe.
Nu se poate! Dar chiar așa era.
Brian a spus: „Este al dumneavoastră?” și i l-a încredințat pe Smokey lui Laurie. „L-am găsit într-o groapă pe care și-o săpase cam la 1 067 de metri înălțime. Dormea.” Încearcă să îi spui lui Laurie sau soțului ei că lui Dumnezeu nu Îi pasă. Ei cred că Lui îi pasă. La fel cred și eu.
Carolyn K. Karlstrom
