Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. (…) El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.
Romani 8:26,27
Relatarea preferată din Biblie a unuia dintre nepoții mei este despre mica slujitoare, o servitoare israelită tânără care lucra pentru căpitanul și dna Naaman. Povestea ne spune că mica slujitoare a făcut tot ce îi cerea dna Naaman – spăla vasele, îndeplinea toate sarcinile și pregătea micul dejun. Dar un lucru nu l-a făcut niciodată – nu s-a rugat împreună cu ei la un idol. „Eu mă rog la Dumnezeul cerurilor care mă vede și mă aude”, le-a spus ea.
Într-o dimineață când băieții noștri erau la masă, l-am întrebat pe Aeden dacă vrea să se roage. El a acceptat.
„Ah, Doamne!” a început el rugăciunea. „Nu mă voi pleca înaintea idolilor. Nu mă voi ruga lor. Isus, Te iubesc foarte mult! Și cadourile de ziua mea. Și mâncarea.”
Am tras cu ochiul la Aeden, de patru anișori, care avea capul plecat deasupra mâinilor împreunate, care de abia puteau cuprinde bolul cu cereale din fața lui. De îndată ce s-a auzit amin, fratele lui geamăn l-a privit cu mândrie, împărtășindu-mi uimirea în urma acestei rugăciuni ciudate de la micul dejun. „Uau, Aeden!” a spus Trystan. „Nu mă așteptam la asta.”
Până în acel moment de la micul dejun, nu m-am gândit că Aeden a ascultat vreodată când le-am citit băieților povestea despre mica slujitoare, deoarece în momentul când le-am citit el părea mai interesat să îi bage o șopârlă verde de cauciuc în urechea fratelui său.
Când m-am gândit la acest lucru, rugăciunea lui Aeden probabil că nu este foarte diferită de cele pe care le înalț eu. Pentru că nu vorbesc limba cerului, adesea îmi este greu să îmi găsesc cuvinte pentru a transmite corect dorințele inimii mele. Asta mă face să cad pe genunchi și să mă rog: „O, Doamne! Îți mulțumesc pentru darul Duhului Sfânt, care traduce suspinele rugăciunilor mele în limbajul cerului, făcând clare ideile pe care eu nu am cuvinte să le exprim, astfel încât frumosul nostru Mântuitor vine jos și pășește alături de mine când «pășesc pe ape» pentru ca acestea să nu mă acopere!”
Jeannette Busby Johnson
