Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa.
Matei 25:10
Mai bine de o lună am așteptat sosirea unei încărcături cargo, ca să îi livreze fratelui meu niște piese auto pe o altă insulă din Caraibe. În ciuda faptului că agitația a fost foarte mare, fiind în preajma sărbătorilor, în cele din urmă am găsit datele de contact ale autorității portuare. Când am sunat, operatoarea m-a informat că vasul ajunsese într-un final și că urma să plece la ora 17 în acea zi.
Credeam că voi avea suficient timp să ajung în port înainte de ora 17, așa că mi‑am urmat programul pentru acea zi: am predat două cursuri de la 9 la 11, apoi au urmat alte activități programate anterior care cereau împlinirea anumitor sarcini și participarea la câteva întâlniri. Trecând de la o activitate la alta, în mintea mea, eram conștientă că la ora 17 pleca vasul, dar credeam că încă mai am timp înainte să mă îndrept spre port.
Ultima activitate am încheiat-o la ora 15:50 și apoi m-am îndreptat spre port. Eram foarte mulțumită de faptul că realizasem multe până la acea oră. De asemenea, eram foarte liniștită știind că pachetul urma să plece spre destinație. Era 16:40. M-am oprit la bariera de la intrarea în Autoritatea Portuară și, când mi‑am ridicat ochii am văzut că vasul și echipajul de pe vas erau în mișcare, unii chiar mă priveau. Am informat paznicul de motivul vizitei mele și mă pregăteam să pornesc cu mașina pentru a lăsa pachetul, dar asta nu s-a mai întâmplat! Paznicul m-a informat că vasul primise ultima încărcătură la 15:30; deja se făcuse check-outul și era pe punctul de plecare. Eforturile mele au fost în zadar. Am privit cu jind spre vasul ale cărui uși erau pe punctul de a se închide – prea târziu pentru mine!
În dezamăgirea mea m-am gândit la un alt scenariu în care zece fecioare așteptau ospățul nunții, dar cinci dintre ele nu se echipaseră cu suficient untdelemn pentru candelele lor, fiind astfel nevoite să plece pentru a cumpăra mai mult untdelemn. Când a venit mirele, ele încă nu erau întoarse și ușa s-a închis. Ele nu au putut participa la nunta pentru care au crezut că s-au pregătit. Surorilor, mă rog ca întotdeauna să fim pregătite, să fim atente la semnele timpului, să avem candelele umplute cu untdelemn și fitilul arzând. Mă rog ca Tatăl nostru ceresc să ne ajute să fim credincioase, chiar atente la semnele care arată spre venirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus, astfel încât să fim gata să intrăm cu El la nuntă.
Valerie Knowles Combie
