Ilie i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus. (…) Apoi a chemat pe Domnul (…) și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat.
1 Împărați 17:19,20,22
Când Ilie îi spune văduvei din Sarepta: „Adu-mi o bucată de pâine în mâna ta” (1 Împărați 17:11), înțelegem că este vorba despre ceva deja pregătit; ceva rămășițe. Astăzi am putea spune: „Te rog, dă-mi caserola ta pentru prânz din cămară, nu am nevoie de o masă caldă, preparată.” Când Ilie înțelege că ea nu mai are nici resturi, nici măcar o îmbucătură, el îi cere tot ce are.
Suntem uimiți când ea merge acasă să ia ultimele grame de făină din butoi. Ce a rămas nu este suficient nici măcar pentru o masă sănătoasă pentru un călător înfometat. Dar „nu este suficient” continuă să o susțină pe femeie, pe copilul ei, pe Ilie și toată casa ei. (Familia ei extinsă venea zilnic să primească și ei hrană?)
După o vreme, copilul moare subit și văduva este tristă, rămânându-i doar frânturi de planuri și picături de speranță că și în foamete ea, într-un final reușește să viseze la un viitor.
„Dă-mi fiul tău”, poruncește Ilie. Îi poți auzi strigătul când își strânge fiul fără viață la piept: „Asta este tot ce am; nu mai am ce să dau.” Mama îndurerată nu mai poate scoate nimic din butoi, așa că Ilie ia „nu mai am”-ul ei, acest butoi gol al vieții, și duce copilul în camera de sus.
Omul lui Dumnezeu se roagă pentru putere de înviere. Prin credință, el se așază pe trupul fără viață al copilului, cu brațele întinse. Postura lui Îl prefigurează pe Isus murind ca pedeapsă pentru păcatele noastre, răscumpărându-Și copiii, oferindu-ne speranța învierii.
Prin povestea lui Ilie, Isus le vorbește ucenicilor Săi, ție și mie. „Dă-mi Mie «nu mai am»”-ul tău – visurile neîmplinite și ultimele fărâme de speranță – și mergi în camera de sus să te rogi. Roagă-te mai neînfricat decât s-a rugat Ilie pentru o minune a învierii, minune fără precedent. Roagă-te mai profund decât s-a rugat Ilie pentru ca Israelul să fie îngenuncheat prin secetă. Roagă-te mai cu înflăcărare decât s-a rugat Ilie pentru ca Israelul să fie pus pe picioare prin foc. Roagă-te mai stăruitor decât s-a rugat Ilie pentru puterea ploii (târzii).”
În camera de sus, resursele infime din butoaiele noastre pot fi unse cu puterea de înviere a lui Hristos. Adunate de Isus, Făcătorul de minuni, rămășițele noastre de „nu mai am” sunt infuzate cu viață nouă, energie nouă, viziune nouă, scop nou și o lucrare nouă.
Rebecca Turner
