Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.
Ioan 10:11
Domnul a deschis o cale pentru mine și soțul meu, împreună cu un alt cuplu, să cumpărăm o școală veche în mijlocul pustietății din Wyoming. Acesta este tărâmul fermelor. După ce am reușit să îi cunoaștem pe câțiva fermieri din împrejurimi, am descoperit că lucrul la fermă necesită foarte mult timp. Adesea, fermierii trebuie să mute animalele de pe o pășune pe alta. Este distractiv și interesant să îi privești cum mână vacile pe drumul noroios de lângă școala noastră. Uneori, ei sunt călare pe cai și alteori merg cu ATV-urile. Fermierii ne spun că vacile mai în vârstă care au mai fost mutate știu deja ce se întâmplă, așa că le pun în fața cirezi pentru ca vacile mai tinere să le urmeze. Acest lucru face ca mutatul să fie mai puțin stresant pentru ei. Din când în când, una dintre vaci se desparte de grup și o ia la dreapta sau la stânga, dar întotdeauna fermierii le călăuzesc înapoi, spre grup.
Un alt lucru pe care l-am învățat de când locuim în acest loc este că acești fermieri își cunosc vacile. Ei nu le dau nume și nici nu le transformă în animale de companie, dar ei cunosc fiecare vacă. Ei se îngrijesc de nevoile lor. Ei duc fân și apă pentru ele. Indiferent de vreme, fermierii sunt acolo pentru a purta de grijă cirezilor lor. Este o viață grea și dificilă, dar lor le place.
Privind la vaci cum merg în jos pe drum – mulțumite să le urmeze pe cele din față – mă gândesc la faptul că Isus este bunul nostru Păstor. El a spus că oile Lui Îi cunosc glasul și Îl urmează. El se îngrijește de nevoile noastre, ne poartă de grijă. El ne dă Cuvântul Său și ne scoate în cale oameni care să ne călăuzească, astfel încât călătoria noastră prin viață să fie mai puțin stresantă. Bunul nostru Păstor ne știe și ne cheamă pe nume; de fapt, El Și-a gravat numele noastre pe palma mâinii Lui. Indiferent ce provocări ne aduce viața în cale, nu trebuie să ne fie teamă, pentru că Isus ne va conduce la pășuni verzi.
„Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău…
Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele” (Psalmii 23:1-4,6).
Mona Fellers
