Domnul oștirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.
Psalmii 46:11
În urmă cu ceva timp am citit o știre despre o femeie care conducea mașina, cu geamurile închise, înspre o programare într-un oraș din apropiere. Apoi, graba subită a unui mic șoricel pe portiera ușii din dreapta i-a atras atenția. Îngrozită, femeia a început să strige. Țipetele ei asurzitoare l-au grăbit și mai tare pe șoricel, care a sărit pe bordul mașinii, a alergat orbește înspre volan și apoi a dispărut. Încuiată în interiorul unei mașini în mișcare cu un șoarece acum invizibil, femeia a continuat să reacționeze la apariția – și dispariție – tovarășului de drum nepoftit. În mod repetat, ea a apăsat pe pedalele mașinii. Dând din mâini, crezând că acum șoricelul se mișca tot mai mult, ea a lăsat volanul liber. Și ce să vezi! Mașina ei s-a îndreptat spre marginea drumului și a plonjat, cu fața înainte, într-un lac de pe marginea drumului. Martorii au sunat numaidecât la numărul de urgență și în scurt timp femeia a fost salvată din mașina care, încet-încet, se scufunda.
Desigur, multe dintre surprizele vieții sunt adesea mai tulburătoare decât un șoricel rătăcit. Poate tu și cu mine, la un moment dat, am reacționat emoțional la prezența, la alegerile sau la comportamentul cuiva care ne-a făcut să ne simțim inconfortabil, în pericol sau temători. În loc să ne luăm o clipă în plus în rugăciune pentru a găsi un răspuns calculat și potrivit, noi pur și simplu… am reacționat. În loc să facem ca situația să fie mai bună, reacția noastră emoțională „scufundă” întreaga situație – sau relație – într-un „lac” întunecos. Acum să privim în ansamblu: în ultimele luni, evenimentele globale, mai mult decât tulburătoare, i-au luat pe toți prin surprindere. Am răspuns cu rugăciune sau pur și simplu am reacționat? Desigur, cuvântul-cheie aici este cu rugăciune.
Când trecem printr-un șoc subit sau o pierdere, prima noastră reacție este de obicei teamă – poate chiar teama că Dumnezeu ne-a părăsit. Totuși, așa cum o spun atât profețiile mesianice, cât și profețiile pentru sfârșitul timpului, Dumnezeu știe totul despre prezentul nostru – și despre viitor. El nu este surprins niciodată de evenimentele care vin. El ne oferă ajutor și călăuzire pe tot parcursul. De fapt, El este cu noi. David scria: „Îmi vei arăta cărarea vieții.” El mai adaugă: „Tu mă vei umple de bucurii în prezența Ta” (Psalmii 16:11, NIV). Mă rog să răspundem cu rugăciune la piedici, nu să reacționăm în fața lor. Fie ca răspunsul nostru inițial să fie: Doamne, mă voi încrede în dragostea Ta desăvârșită pentru mine. Preia controlul volanului meu. Credința mea în prezența Ta alături de mine să îmi liniștească orice temere și să îmi arate cum să răspund.
Carolyn Rathbun Sutton
