Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Matei 5:7
Îmi dați și mie un dolar?” Zilnic, acest bărbat – mic de statură și îndesat, curat și îngrijit – cerșește. Stă în fața băncii și cere un dolar de la fiecare trecător.
Un alt om al străzii – neîngrijit, murdar, cu părul încâlcit și pantaloni rupți – stă sub un copac cu umbră rară. Locul nu are iarbă, dar îi este pat noaptea și scaun ziua. El nu cerșește, ci privește pierdut în zare, blestemând în văzduh, în timp ce se mișcă, fără încetare, dintr-o parte în alta. Toți cei ce trec pe lângă el și intră în supermarket îl știu acolo dintotdeauna.
Astăzi, două persoane ies la cumpărături în două locuri diferite, pe unde au treabă. Primul trecător – o femeie – îl vede pe primul cerșetor fumând o țigară și cerând un dolar. „Așadar, de aceea vrea bani de la mine – ca să fumeze?” Ieri, doamna trecuse pe lângă cerșetor fără să-l bage în seamă; astăzi, acesta va primi un dolar. Îi dă dolarul și se întoarce la biroul unde lucrează. Îi spune unui prieten cât de bine este să dai chiar și numai un dolar și ce aureolă de omenie simte că o înconjoară.
Al doilea trecător, tot o femeie, se află într-un orășel. Nu s-a simțit niciodată confortabil să se apropie de oamenii fără adăpost, pentru că în mintea ei pune semnul egal între a fi murdar și pe străzi cu a fi instabil mintal. Totuși, știe că Dumnezeu i-a spus: Cum poți să-l vezi pe „fratele tău în nevoie” și să-ți închizi „inima față de el”? (1 Ioan 3:17). Mai știe că, într-o zi, „Împăratul va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut»” (Matei 25:40).
Aşa că, după ce intră în supermarket și își face cumpărăturile, iese într-o mână cu sacoșa de cumpărături și în cealaltă cu câțiva dolari, restul pe care l-a păstrat ca să-l dea tânărului fără adăpost. Îi întinde banii, cu o senzație de gol în stomac. Acesta o privește și îi spune: „Cumpără-mi o prăjitură!” Femeia se supune și se întoarce în supermarket. Negăsind nicio prăjitură, îi cumpără un sendviș cu ton și i-l dă. El îi ia. Cu inima veselă, femeia urcă în mașină, învăluită într-un simțământ de bine, pentru că astăzi și-a deschis inima pentru cineva.
Nu-i așa că și voi ați avut același simțământ, când ați făcut ceva pentru Domnul Isus, ajutând un semen aflat în nevoie?
Hyacinth V. Caleb
