Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Psalmii 23:4
Maow, pisoiul nostru de trei luni, are un ritual de dimineață ciudat. Pentru că a trăit pe stradă înainte de a-l lua la noi, el privește cu dispreț litiera pe care i-am cumpărat-o și insistă să meargă în parcul din apropiere pentru a-și rezolva problemele de dimineață. Totuși, din cauza conflictelor frecvente cu pisicile comunitare, care consideră aleea noastră ca fiind teritoriul lor, Maow mă „miaună” în fiecare dimineață ca să-l „păstoresc” prin zona de pericol spre zona de siguranță relativă a parcului. Acolo unde se simte în siguranță, el alege să pășească țanțoș, fiind încrezător că îl voi ține departe pe pisoiul derbedeu. Jucând această mică scenetă în fiecare zi, înțeleg cum arată relația mea cu Dumnezeu. Așa cum cântă David, „Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmii 23:1).
Ieșirea pe poarta din față este partea cea mai periculoasă a plimbării noastre spre parc. Privind pe sub mașinile parcate, caut atent o posibilă amenințare din partea unei pisici inamice ascunse, pregătită să lovească. Mă gândesc la textul din 1 Petru 5:8: „… Potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită”, atunci când o pisică apare pe neașteptate și sare la Maow. În acele momente, încerc să-mi iau pisoiul în brațe și să-l traversez în siguranță. Totuși, el se agită atât de violent ca să-și capete libertatea, încât adesea îl las din brațe, doar ca să alerg din nou pentru a-l proteja de inamicul lui agil. În astfel de situații îmi vin în mine cuvintele Domnului Isus despre dorința Lui de a fi adăpost chiar și pentru un Ierusalim îndărătnic, așa cum o cloșcă își adună puii sub aripi (Luca 13:34). Văzându-mă în „papucii” lui Maow, înțeleg că dependența mea totală de Dumnezeu este elementul-cheie de a putea naviga în siguranță prin „poarta din față” a vieții. El mi-a spus să mă încred în El cu toată inima mea și să nu mă împotrivesc, când El mă ia în brațe pentru siguranța mea (Proverbele 3:5,6). Sunt vremuri când poate sunt neliniștită, însă este mai sigur dacă aștept ca Dumnezeu să meargă împreună cu mine (Isaia 40:31). Totuși, atunci când aleg să acționez pe cont propriu, doar pentru ca apoi să cad pradă „pisicilor comunitare”, mă întorc în grabă la El, iar El mă mângâie (Psalmii 23:4; 34:18; 2 Corinteni 12:9).
Prieteni, am trecut de curând prin poarta pandemiei de COVID-19 spre necunoscut. De aceea, așa cum Maow se încrede în mine pentru a fi în siguranță, să ne încredem și noi cu toată în inima în Domnul. Să-L recunoaștem în toate căile noastre, iar El ne va netezi cărările (Proverbele 3:6).
Jessy Quilindo
